§ 175. - Hotarare din 2022 în Cauza Dănoiu şi alţii împotriva României
M.Of. 797
În vigoare Versiune de la: 11 August 2022
71. Pe de altă parte, trebuie amintit că precizarea referitoare la faza procesuală în care a avut loc ingerinţa este cu atât mai importantă în prezenta cauză cu cât, astfel cum reiese din actele şi lucrările dosarului, legislaţia naţională nu oferea reclamanţilor nicio posibilitate să conteste ingerinţa în litigiu (supra, pct. 25). Ca atare, Curtea ia act de demersurile făcute de reclamanţi în faţa Înaltei Curţi pentru a contesta reducerea onorariilor lor, decisă de Curtea de Apel Bucureşti, care s-au soldat cu respingerea recursului lor în casaţie, declarat inadmisibil (supra, pct. 23). Ineficacitatea acestei căi extraordinare de atac a fost de altfel confirmată de Curtea Constituţională, care a declarat că reclamanţii, în calitate de avocaţi ai părţilor civile, nu puteau să introducă un recurs în casaţie (supra, pct. 22). În fine, lipsa oricărei posibilităţi efective pentru reclamanţii din prezenta cauză de a contesta ingerinţa în dreptul lor la respectarea bunurilor lor este confirmată de majoritatea instanţelor de apel consultate în această chestiune (supra, pct. 31-36 şi 38). Numai reprezentantul Curţii de Apel Piteşti a considerat că reclamanţii aveau la dispoziţie o cale de atac efectivă, însă fără a preciza natura acesteia (supra, pct. 37). Având în vedere aceste constatări, Curtea consideră că reclamanţii nu au beneficiat de garanţii procedurale suficiente pentru a-şi apăra interesele patrimoniale [a se vedea, mutatis mutandis, Capital Bank AD împotriva Bulgariei, nr. 49.429/99, pct. 135-140, CEDO 2005-XII (extrase)].