§ 99. - Hotarare din 2010 în Cauza Chiş împotriva României

M.Of. 85

În vigoare

Versiune de la: 2 Februarie 2011

63. Curtea mai precizează că hotărârile sale au un caracter esenţialmente declarativ. În general, îi revine statului să aleagă mijloacele ce trebuie folosite în ordinea sa juridică internă pentru a se descărca de obligaţia sa prevăzută de art. 46 din Convenţie (a se vedea Shofman împotriva Rusiei, nr. 74.826/01, § 53, 24 noiembrie 2005, ce conţine şi alte trimiteri). Constatând o încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie în cauza de faţă, Curtea a stabilit în sarcina Guvernului obligaţia de a lua măsurile corespunzătoare pentru a remedia situaţia individuală a reclamantului, şi anume de a asigura respectarea Sentinţei din 14 decembrie 1995 (a se compara cu Fadeyeva împotriva Rusiei, nr. 55.723/00, § 142, CEDO 2005-...). Dacă acest lucru implică angajarea reclamantului pe postul prevăzut în sentinţa respectivă ori pe un post echivalent sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, acordarea unei despăgubiri rezonabile pentru neexecutare, sau o variantă combinată între acestea şi alte măsuri, este o decizie ce trebuie luată de statul pârât (vezi Tarverdiyev împotriva Azerbaidjanului, nr. 33.343/03, § 66, 26 iulie 2007, şi Ursan împotriva României, nr. 35.852/04, § 46, 6 aprilie 2010). Totuşi, Curtea subliniază faptul că orice măsuri adoptate trebuie să fie compatibile cu concluziile stipulate în hotărârea Curţii (vezi Assanidze împotriva Georgiei [MC], nr. 71.503/01, §202, CEDO 2004-II, ce conţine şi alte trimiteri).