§ 133. - Hotarare din 2005 în Cauza Strungariu împotriva României
M.Of. 415
În vigoare Versiune de la: 3 Iunie 2008
10. Trecând din planul general la circumstanţele cauzei de faţă, pare evident că reclamantul, domnul Strungariu, a exercitat funcţii eminamente publice, deoarece activităţile sale, conform fişei postului său, nu se limitau deloc la administrarea bazei de date a biroului din Timişoara: el participa la administrarea bunurilor statului, inclusiv eventuala lor privatizare, supraveghea activităţile societăţilor care ţineau de competenţa sa, analiza propunerile de rentabilizare şi promova implementarea lor. Niciun particular nu putea face acest lucru în locul său, deoarece era vorba de patrimoniul statului, iar "privatizările" erau operaţiuni ce ţineau de sectorul public până în momentul realizării lor. La aceasta se adaugă faptul că reclamantul nu îndeplinea funcţii subalterne: el "pregătea dosare", "dădea sfaturi specifice", "supraveghea" şi "promova", bucurându-se astfel de o anumită independenţă şi asumându-şi o anumită răspundere, aşa cum s-a constatat la paragraful 2. Rezultă, după părerea mea, că dacă Guvernul român ar fi ridicat o excepţie de inadmisibilitate întemeiată pe art. 6 § 1, invocând participarea reclamantului la exercitarea puterii publice, cererea de faţă ar fi trebuit să fie declarată inadmisibilă.