§ 131. - Hotarare din 2005 în Cauza Strungariu împotriva României

M.Of. 415

În vigoare

Versiune de la: 3 Iunie 2008

8. Cu ajutorul acestor criterii, situaţiile reclamanţilor Pellegrin şi Frydiender erau relativ uşor de caracterizat. Reclamantul Pellegrin participa la o pregătire a bugetului şi a planului. Aceasta presupunea, desigur, preocupări ce ţin de sectorul de stat şi, în niciun caz, activităţi care ar fi putut fi desfăşurate şi de către particulari. În plus, putem admite că acest tip de activităţi se exercitau la un anumit nivel de răspundere şi presupuneau luarea de decizii. Cât despre reclamantul Frydiender, el era implicat în promovarea comercială a produselor franceze. Or, activităţile de promovare comercială sunt deschise oricărui particular şi nu au nimic de-a face cu exercitarea unei părţi a puterii publice. Iată motivele pentru care Curtea a respins aplicarea art. 6 § 1 în primul caz şi a admis-o în al doilea caz.