Secţiunea 2 - SECŢIUNEA 6.2. - Metode de verificare a calităţii lucrărilor de compactare - Ghidul 67/2014 privind controlul lucrărilor de compactare a pământurilor necoezive, indicativ GT 067 - 2014

M.Of. 459 bis

În vigoare
Versiune de la: 24 Iulie 2014
SECŢIUNEA 2:SECŢIUNEA 6.2. - Metode de verificare a calităţii lucrărilor de compactare
6.2.1.Metodele de verificare a compactării lucrărilor de tip pernă se împart în două categorii:
- metode directe din care rezultă gradul de compactare şi caracteristicile de deformabilitate;
- metode indirecte care prin obţinerea unor valori corelate permit estimarea gradului de îndesare şi caracteristicile de deformabilitate.
6.2.2.Metodele utilizate pentru verificarea calităţii lucrărilor de compactare a pământurilor necoezive se aplică conform documentelor de referinţă prevăzute în cap. 2.
6.2.3.O organizare eficientă a controlului calităţii compactării pământurilor necoezive trebuie să utilizeze atât metodele directe, cât şi indirecte, rezultatele obţinute prin metode directe fiind verificate şi precizate prin metode indirecte.
6.2.4.Controlul calităţii lucrărilor de compactare a pământurilor necoezive în vederea recepţiei se face obligatoriu prin metoda stabilită în poligonul experimental sau în cadrul lucrărilor anterioare efectuate în aceleaşi condiţii de teren şi conform unei soluţii tehnice/proceduri de compactare de acelaşi tip.
6.2.5.Metodele de determinare a parametrilor geotehnici sunt următoarele:
a)1. Metoda directă pentru determinarea gradului de compactare (D) prin determinarea greutăţii volumice pe teren conform STAS 1913/15 (metoda determinării cu volumul cu apă şi cu folie de material plastic).
La limită, prin extrapolare, determinarea gradului de compactare (D), valabil în cazul pământurilor coezive, se poate admite şi pentru pământurile macrogranulare.
Se determină valoarea umidităţii pământului compactat care se compară cu umiditatea optimă determinată în laborator |wopt - w| = ± 3% şi se calculează gradul de compactare
D = d / d max x 100 (ANEXA nr. II, care face parte integrantă din prezentul ghid).
b)2. Metoda directă pentru determinarea caracteristicilor de deformaţie prin determinarea modulului de deformaţie liniară prin încercări pe teren cu placa (STAS 8942/3)
Aceasta metodă se utilizează pentru determinarea compresibilităţii şi portanţei, respectiv a tasărilor (s) şi a modulului de deformaţie liniară (E). În Anexa K (informativă) din SR EN 1997-2 sunt prezentate exemple de calcul pentru determinarea EPLT si ks.
În Anexa nr. III care face parte integrantă din prezentul ghid sunt prezentate, cu caracter informativ, rezultatele unor încercări experimentale pentru controlul calităţii lucrărilor de tip pernă prin încercări cu placa (STAS 8942/3).
Pentru încercarea pe teren cu placa, în lucrările de drumuri şi de cale ferată, se aplică prevederile din STAS 2914/4. O altă metodă compatibilă este cea a încercărilor cu placa dinamică (Dinaplaca), care poate fi utilizată doar în asociere cu metoda prezentată în STAS 8942/3.
c)3. Metoda indirectă pentru determinarea gradului de îndesare (ID) prin încercarea de penetrare dinamică (SR EN ISO 22476-2)
Această metodă se utilizează pentru determinarea proprietăţilor de rezistenţă şi deformabilitate a pământurilor necoezive, dar şi în pământuri cu granulaţie fină, prin corelaţii adecvate, prezentate în Anexa G (informativă) din SR EN 1997-2.
Există patru tipuri de procedee funcţie de lucrul mecanic dezvoltat:
- încercarea de penetrare dinamică uşoară (DPL);
- încercarea de penetrare dinamică medie (DPM);
- încercarea de penetrare dinamică grea (DPH);
- încercarea de penetrare dinamică foarte grea (DPSH).
Alegarea tipului de încercare de penetrare dinamică pentru verificarea calităţii compactării pământurilor necoezive se face funcţie de natura pământului şi de grosimea straturilor elementare ale pernei.
Gradul de îndesare (ID) a pământurilor necoezive din pernă se apreciază funcţie de numărul de lovituri (N10) obţinut din încercările de penetrare dinamică (DP) (ANEXA nr. IV care face parte integrantă din prezentul ghid).
d)4. Metoda indirectă pentru determinarea caracteristicilor de rezistenţă prin încercarea de penetrare standard (SR EN ISO 22476-3).
Principiul încercării constă în înfigerea unui tub carotier prevăzut cu un con lăsând să cadă un berbec cu masă de 63,5 kg pe o nicovală sau pe un cap de batere, de la o înălţime de 760 mm. Numărul de lovituri (N) necesar pentru pătrunderea tubului carotier pe 300 mm reprezintă rezistenţa la penetrare.
Exemple de corelaţii între numărul de lovituri (N) şi gradul de îndesare (ID) sunt prezentate în Anexa F (informativă) din SR EN 1997-2.