Subcapitolul 4 - 5.4. Orientări referitoare la chestiuni aplicabile atât producătorilor, cât şi distribuitorilor - Ghid din 2023 privind cerinţele de guvernanţă a produselor MiFID II (ESMA35-43-3448)

M.Of. 896

În vigoare

Versiune de la: 5 Octombrie 2023

SUBCAPITOLUL 4:5.4. Orientări referitoare la chestiuni aplicabile atât producătorilor, cât şi distribuitorilor

(1)Identificarea pieţei-ţintă "negative" şi a vânzărilor în afara pieţei-ţintă pozitive

80.Firma trebuie să analizeze dacă produsul ar fi incompatibil cu anumiţi clienţi vizaţi (piaţa-ţintă "negativă")³⁴. În acest scop, firma trebuie să aplice aceleaşi categorii şi principii cu cele menţionate mai sus la punctele 14-22 şi 42-49. Conform abordării adoptate în vederea identificării pieţei-ţintă "pozitive", producătorul, care nu are o relaţie directă cu clienţii finali, va putea identifica piaţa-ţintă negativă la nivel teoretic, adică dintr-o perspectivă mai generală asupra modului în care caracteristicile unui produs dat nu ar fi compatibile cu anumite grupuri de investitori; distribuitorul, luând în considerare piaţa-ţintă negativă mai generală a producătorului, precum şi informaţiile legate de propria bază de clienţi, va fi în situaţia de a identifica mai concret grupul de clienţi cărora nu ar trebui să le distribuie respectivul produs. În plus, distribuitorul mai trebuie să identifice grupul/grupurile de clienţi pentru ale căror nevoi, caracteristici şi obiective un serviciu legat de distribuţia unui anumit produs nu ar fi compatibil.

81.Pentru produsele care iau în considerare factori de durabilitate, firmele nu sunt obligate să identifice o piaţă-ţintă negativă în ceea ce priveşte obiectivele lor legate de durabilitate. Aceasta înseamnă că obiectivele legate de durabilitate ale produselor contribuie doar la identificarea unei pieţe-ţintă "pozitive" în ceea ce priveşte clienţii (grupurile de clienţi) cu obiective compatibile legate de durabilitate. Aceleaşi produse ar putea fi distribuite în continuare clienţilor care nu se încadrează în acest obiectiv al pieţei-ţintă "pozitive" legat de durabilitate, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu caracteristicile celorlalte categorii definite de prezentul ghid pentru stabilirea pieţelor-ţintă³⁵. Prin urmare, pentru produsele care iau în considerare factori de durabilitate, firma trebuie să efectueze întotdeauna o evaluare a pieţei-ţintă negative în ceea ce priveşte cele cinci categorii prevăzute pentru stabilirea pieţei-ţintă (tipul de client, cunoştinţe şi experienţă, situaţie financiară, toleranţă la risc şi obiective şi nevoi), dar nu ar trebui să ia în considerare obiectivele legate de durabilitate ale produselor. Astfel se evaluează dacă aceste alte aspecte ale pieţei-ţintă ar putea fi incompatibile cu anumiţi clienţi, de exemplu, dacă produsul care ia în considerare factorii de durabilitate este un produs riscant destinat clienţilor cu un orizont de investiţii pe termen lung şi care sunt dispuşi şi capabili să piardă suma investită (caz în care produsul nu ar fi compatibil cu clienţii care ar avea o toleranţă scăzută la risc, indiferent dacă preferinţele lor în materie de durabilitate sunt sau nu compatibile cu obiectivele de durabilitate ale produsului).

82.Unele dintre caracteristicile pieţei-ţintă folosite în evaluarea de către producători şi distribuitori a pieţei-ţintă pozitive vor duce automat la caracteristici opuse pentru investitorii cu care produsul nu este compatibil (de exemplu, dacă un produs este creat cu obiectivul investiţional "speculaţie", va fi în acelaşi timp nepotrivit pentru obiective "cu risc scăzut"). În acest caz, o firmă ar putea defini piaţa-ţintă negativă declarând că produsul sau serviciul este incompatibil pentru clientul din afara pieţei-ţintă pozitive.

83.Din nou, este important să se ia în considerare principiul proporţionalităţii. La evaluarea unei pieţe-ţintă negative potenţiale, numărul şi gradul de detaliere a factorilor şi criteriilor vor depinde de natura, în special de complexitatea produsului sau de profilul de risc/randament al produsului (adică un produs simplu este probabil să aibă un grup mai mic de investitori posibili pentru care să fie incompatibil, în timp ce grupul de clienţi pentru care instrumentul financiar nu este compatibil ar putea fi mare pentru un produs mai complex).

84.Ar putea exista situaţii în care produsele să poată, în anumite situaţii şi dacă toate cerinţele au fost întrunite (inclusiv cele legate de divulgare, caracter adecvat şi corespunzător, identificarea şi gestionarea conflictelor de interese), să fie vândute în afara pieţei-ţintă pozitive. Totuşi, aceste exemple ar trebui justificate de starea de fapt a fiecărui caz în parte, motivul abaterii ar trebui documentat în mod clar şi, acolo unde se prevede, inclus în raportul de adecvare.

85.Deoarece piaţa-ţintă negativă este o indicaţie explicită a acelor clienţi cu ale căror nevoi, caracteristici şi obiective produsul nu este compatibil şi cărora produsul nu ar trebui să le fie distribuit, vânzarea către investitorii din acest grup ar trebui să aibă loc rareori. Justificarea abaterii ar trebui să fie, în consecinţă, semnificativă şi, în general, se preconizează că va fi mai bine fundamentată decât o justificare pentru o vânzare în afara pieţei-ţintă pozitive.

86.De exemplu, vânzarea de produse în afara pieţei-ţintă ar putea avea loc ca urmare a unor vânzări fără consultanţă (adică atunci când clienţii abordează o firmă pentru a cumpăra un anumit produs fără nicio promovare activă din partea firmei sau fără a fi fost influenţaţi în vreun fel de firma respectivă), când firma nu deţine toate informaţiile necesare pentru a realiza o evaluare amănunţită pentru a vedea dacă clientul se încadrează în piaţa-ţintă, lucru care ar putea fi valabil, de exemplu, în cazul platformelor de executare ce funcţionează numai în regimul de caracter corespunzător. Se preconizează că, în contextul acordurilor de guvernanţă a produselor, firmele vor analiza situaţii ex ante precum cea descrisă şi vor lua o decizie responsabilă privind modul în care urmează să le abordeze în cazul în care vor avea loc şi că angajaţii care iau contact cu clienţii vor fi informaţi despre abordarea stabilită la nivelul organului de conducere, astfel încât aceştia să o poată respecta. De asemenea, firmele trebuie să ia în considerare natura produselor incluse în gama celor pe care intenţionează să le ofere clienţilor (de exemplu, din punctul de vedere al complexităţii/riscului) şi existenţa oricăror conflicte de interese cu clienţii (cum ar fi în cazul autoplasării), precum şi modelul lor de afaceri. Unele firme ar putea, de exemplu, să ia în considerare posibilitatea de a nu le permite clienţilor să tranzacţioneze dacă se încadrează în piaţa-ţintă negativă, permiţându-le în schimb altor clienţi să tranzacţioneze cu un produs aflat în zona "gri", adică între piaţa-ţintă pozitivă şi cea negativă.

87.Este important faptul că, dacă distribuitorul află, de exemplu, prin analiza plângerilor clienţilor sau din alte surse şi date, că vânzarea unui anumit produs în afara pieţei-ţintă identificate ex ante s-a transformat într-un fenomen de amploare (de exemplu, ca număr de clienţi implicaţi), aceste informaţii vor fi luate în considerare în mod corespunzător în cadrul revizuirii sale periodice a produselor şi serviciilor conexe oferite. În aceste cazuri, distribuitorul va putea, de exemplu, să ajungă la concluzia că piaţa-ţintă identificată iniţial nu a fost corectă şi că trebuie revizuită sau că strategia de distribuţie aferentă nu a fost adecvată pentru produs şi trebuie reconsiderată.

(2)Aplicarea cerinţelor pieţei-ţintă în cazul firmelor active pe pieţele angro (şi anume care au clienţi profesionali şi contrapărţi eligibile)

a)Clienţii profesionali şi contrapărţile eligibile ca componentă a lanţului de intermediere

89.Cerinţele prevăzute la art. 16 alin. (3) şi la art. 24 alin. (2) din MiFID II se aplică serviciilor şi produselor create şi/sau distribuite clienţilor de retail şi clienţilor profesionali. În acelaşi timp, aceste articole specifică faptul că clienţii care vor fi vizaţi vor fi "clienţii finali". Acest lucru înseamnă că o firmă nu are nevoie să specifice o piaţă-ţintă pentru alte firme (clienţi profesionali şi contrapărţi eligibile) în lanţul de intermediere, ci, mai degrabă, trebuie să conceapă piaţa-ţintă având în minte clientul final (şi anume clientul final în lanţul de intermediere). Tipul specific de client final vizat trebuie precizat în categoria tipului de client la care se face referire la pct. 19 lit. a).

92.De exemplu, dacă o firmă vinde un produs unei contrapărţi eligibile care cumpără produsul cu intenţia de a-l distribui pe scară mai largă clienţilor profesionali sau clienţilor de retail, contrapartea eligibilă trebuie să reevalueze piaţa-ţintă în conformitate cu obligaţiile sale ca distribuitor. În cazul în care contrapartea eligibilă face apoi modificări asupra produsului înainte de distribuirea lui mai departe, acest lucru ar putea să însemne că trebuie să respecte prevederile de guvernanţă a produselor pentru producători, dar şi pe cele pentru distribuitori.

b)Clienţii profesionali în calitate de clienţi finali

94.Firmele au dreptul să presupună că clienţii profesionali deţin cunoştinţele şi experienţa necesară pentru a înţelege riscurile ataşate produselor sau serviciilor pentru care au fost clasificaţi drept clienţi profesionali³⁶. Totuşi, MiFID II nu face nicio distincţie între clienţii profesionali în sine şi clienţii profesionali electivi - cu condiţia să nu se prezume că această din urmă categorie de clienţi deţine cunoştinţe şi experienţă comparabile cu ale clienţilor profesionali în sine.

95.Prin urmare, atunci când efectuează identificarea pieţei lor ţintă, firmele trebuie să ia în considerare diferenţele de cunoştinţe presupuse între clienţii de retail şi cei profesionali şi, în cadrul categoriei clienţilor profesionali, între clienţii profesionali electivi şi clienţii profesionali în sine³⁷. De exemplu, contrastul în abordare ar trebui să ţină cont de diferenţele la nivelul profilurilor de cunoştinţe şi experienţă ale acestor categorii diferite de clienţi.

96.Este posibil ca anumite produse (de exemplu, cele care sunt potrivite pentru distribuţie pe pieţele de masă cu amănuntul) să aibă o piaţă-ţintă definită mai larg, ce ar putea include atât clienţii de retail, cât şi clienţii profesionali. Aceste produse, de exemplu, unităţi sau acţiuni la un fond OPCVM obişnuit, ar putea, în mod implicit, să fie privite ca având o piaţă-ţintă ce cuprinde clienţi profesionali. Totuşi, câteva alte produse, în special produse care au profiluri de risc complexe, vor avea o piaţă-ţintă definită mai limitat. De exemplu, piaţa-ţintă pentru o obligaţiune convertibilă contingentă ar putea fi compusă numai din clienţi profesionali în sine sau clienţi profesionali electivi care probabil ar înţelege complexitatea asociată acestor produse.