Secţiunea 1 - 7.1 Analiza spermei - Ghid din 2019 de bună practică în infertilitate
M.Of. 738 bis
În vigoare Versiune de la: 10 Septembrie 2019
SECŢIUNEA 1:7.1 Analiza spermei
7.1.1.Rezultatele spermogramei efectuate ca parte a evaluării iniţiale trebuie raportate la valorile de referinţă ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS):
- volumul spermatic: minim 1,5 ml
- pH: > 7,2
- concentraţia spermatozoizilor: minim 15 milioane spermatozoizi per ml
- numărul total de spermatozoizi: minim 39 milioane per ejaculate
- motilitatea totală: procentul motilităţii progresive şi non-progresive minim 40% sau motilitate progresivă minim 32%.
- vitalitate: minim 58% spermatozoizi vii
- morfologia spermei (procentul formelor normale): minim 4%
7.1.2.Screening-ul anticorpilor antispermatici nu este recomandat.
Excepţia o reprezintă bărbaţii cu azoospermie, prezenţa anticorpilor antispermatici poate să fie semnificativă pentru cauza obstructivă a azoospermiei.
7.1.3.Dacă rezultatul primei spermograme este anormal, se recomandă încă un teste pentru confirmare.
Testele de confirmare ar trebui să fie făcute ideal la 3 luni după analizele iniţiale pentru a putea permite un ciclu de spermatogeneză complet.
În cazurile în care s-a detectat deficit masiv de spermatozoizi (azoospermie sau oligospermie severă) repetarea spermogramei trebuie făcută cât mai repede posibil.
*Cuantificarea leucocitelor în spermă
Creşterea numărului de leucocite în spermă se asociază cu deficienţe în funcţia şi motilitatea spermatozoizilor. Aspectul morfologic asemănător al leucocitelor şi al celulelor germinative imature din linia spermatică, determină încadrarea globală a acestora ca "celule rotunde". Există numeroase teste prin care se pot diferenţia, cum ar fi coloraţia citologică obişnuită sau tehnici imunohistochimice.
Pentru pacienţii cu piospermie confirmată (> 1 milion leucocite/ml) este necesară o evaluare specifică pentru a exclude infecţia sau inflamaţia la nivel genital.
*Teste pentru aprecierea procentului de spermatozoizi cu fragmentări ADN.
Datele existente sunt insuficiente pentru a susţine o relaţie absolută între integritatea ADN şi rata de sarcină şi recomandarea de rutină a acestor teste.
Nici un tratament nu s-a dovedit a avea valoare clinică, astfel că utilizarea de rutină a acestor teste în evaluarea clinică a infertilităţii masculine este controversată.
*Evaluarea endocrinologică este recomandată în următoarele situaţii:
- parametrii spermatici anormali, concentraţie spermatozoizi < 10 milioane/ml
- disfuncţii sexuale
- alte situaţii care sugerează disfuncţii endocrinologice
- evaluarea endocrinologică minimă include: dozare hormon foliculostimulant (FSH) şi testosteron total. Dacă testosteronul total are valoare mică (< 300 ng/ml), se repetă dozarea testosteronul total cu recomandarea de a se recolta dimineaţa şi la care se asociază dozarea testosteronului liber, LH-ului şi prolactinei
- Inhibina B este marker pentru spermatogeneză, fiind semnificativ scăzută la pacienţii infertili şi se corelează mai bine decât FSH cu parametrii spermatici.
*Screenig genetic
Pacienţii cu azoospermie non-obstructivă sau oligozoospermie (< 5 milioane/ml) au un risc mai mare de a avea anomalii genetice pentru care se vor face recomandări pentru cariotip şi microdeleţiile cromozomului Y înainte de ICSI.
Dacă se confirmă existenţa unor anomalii genetice se va recomanda consiliere/sfat genetic (indiferent care dintre partenerii cuplului prezintă anomalia genetică).