Secţiunea 1 - 5.1 Definirea infertilităţii - Ghid din 2019 de bună practică în infertilitate
M.Of. 738 bis
În vigoare Versiune de la: 10 Septembrie 2019
SECŢIUNEA 1:5.1 Definirea infertilităţii
(1)_
1.Unei femei de vârstă reproductivă tânără (sub 35 ani*) care nu a conceput după 1 an de activitate sexuală vaginală fără protecţie contraceptivă, în absenţa oricărei cauze ştiute de infertilitate, trebuie să i se ofere posibilitatea unei evaluări clinice şi a unor investigaţii de specialitate împreună cu partenerul (ecografie transvaginală + spermogramă). Această evaluare iniţială va cuprinde şi o investigare amănunţită a stilului de viaţă şi vieţii sexuale şi va fi utilă în identificarea rapidă a acelor cupluri care au şanse reduse de a concepe neasistat.
2.Medicul de familie sau medicul de specialitate obstetrică-ginecologie
3.Oferiţi cuplului posibilitatea unui consult de specialitate şi a unei evaluări imediate pentru a discuta posibilităţile de concepţie şi evaluare specializată dacă:
- vârsta femeii este avansată din punct de vedere reproductiv (peste 35 de ani)
- există cauze clinice de infertilitate sau istoric de factori predispozanţi pentru infertilitate.
(2)Aspecte esenţiale
a)Furnizorii de servicii medicale vor trebui să definească practic infertilitatea ca perioada de timp în care cuplul a încercat să conceapă fără succes şi numai după aceea sunt justificate investigaţii formale şi se implementează posibile tratamente.
b)Cuplurile cu probleme de infertilitate vor trebui îndrumate către şi tratate de medicul cu competenţă în tratamentul infertilităţii, deoarece în acest fel creşte eficienţa tratamentului şi consecutiv se îmbunătăţeşte încrederea şi satisfacţia pacientului.
c)Partenerii cuplurilor care au probleme în a concepe trebuiesc consultate împreună deoarece ambii parteneri sunt afectaţi de deciziile care se vor lua în legătură cu posibilele investigaţii şi tratament.
d)Cuplurile trebuie să aibă oportunitatea de a lua decizii informate în legătură cu investigaţiile şi tratamentul propus prin accesul la informaţii de bază. Această alegere trebuie recunoscută ca parte integrantă a procesului de decizie. Informaţia verbală trebuie suplimentată cu informaţii scrise sau media audio-vizuală.
e)Mediul în care vor avea loc investigaţiile despre fertilitatea cuplurilor va trebui să permită posibilitatea purtării unor discuţii intime şi sensibile.
f)În cazul în care este planificat un tratament care poate avea ca rezultat infertilitatea (cum ar fi tratamentul cancerului), se recomandă trimiterea precoce la un consult de specialitate.
g)Cuplurile care sunt îngrijorate de problemele lor de fertilitate şi se cunosc ca fiind infectate cronic cu virusul hepatitei B, hepatitei C sau HIV ar trebui referite precoce unor centre care au experienţă şi facilităţi pentru furnizarea de investigaţii şi tratament.
h)Unei femei de vârstă reproductivă tânără (cu rezervă ovariană adecvată vârstei) care foloseşte inseminarea artificială pentru a concepe (cu sperma partenerului sau cu spermă de donor) ar trebui să i se ofere posibilitatea unei reevaluări dacă nu a conceput după maximum 6 cicluri de tratament, în absenţa unor cauze ştiute de infertilitate. Dacă se foloseşte sperma partenerului, evaluările clinice şi investigaţiile ulterioare este recomandat să includă şi partenerul.
i)Când cuplurile au probleme de fertilitate, ambii parteneri trebuiesc informaţi că stresul poate afecta atât partenerul feminin cât şi partenerul masculin, poate afecta relaţia şi foarte probabil reduce libidoul şi frecvenţa activităţii sexuale contribuind la problemele de fertilitate.
j)Cuplurile care au probleme de infertilitate trebuiesc informate că poate fi util să contacteze grupuri de suport.
k)Cuplurilor care au probleme de infertilitate trebuie să li se ofere consiliere psihologică deoarece problemele de fertilitate prin ele însele cât şi investigaţiile şi tratamentul în sine pot produce stres semnificativ; consilierea trebuie oferită înainte, în timpul şi după investigaţii şi tratament indiferent de rezultatul acestora.
l)Consilierea trebuie să fie furnizată de către o persoană specializată, dar care nu este direct implicată în managementul problemelor de fertilitate ale cuplului.