Capitolul 2 - Domeniul de aplicare - Ghid din 2014 privind reabilitarea conductelor pentru transportul apei. Indicativ GP 127-2014
M.Of. 2 bis
În vigoare Versiune de la: 4 Februarie 2015
CAPITOLUL 2:Domeniul de aplicare
(1)Acţiunea de reabilitare a conductelor şi canalelor trebuie considerată ca o acţiune care va exista cât timp vor exista sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare. Dacă până acum tehnologia de reabilitare era cea clasică (în săpătură deschisă) acum se poate face o deschidere importantă către tehnologiile TT, fără tranşee deschisă.
(2)Abordarea sistematică a acestui mod de lucru se va transforma în reduceri de costuri de operare, creşterea siguranţei în funcţionare şi protejarea resurselor de apă.
(3)Conţinutul prezentului ghid este destinat rezolvării problemelor legate de reabilitarea conductelor pentru transportul apei potabile necesare unei localităţi sau a transportului (evacuării de pe suprafaţa localităţii) a apelor uzate produse în localităţi (ape uzate menajere şi asimilate acestora, ape meteorice), prin intermediul:
a)reţelelor de distribuţie a apei potabile în centrele populate,
b)aducţiunilor de apă brută, pentru tratare în vederea potabilizării, sau de apă potabilă,
c)reţelelor de canalizare pentru evacuarea apei menajere şi asimilată acesteia, rezultate în localităţi,
d)colectoarelor reţelei de canalizare pentru ape meteorice sau mixte rezultate de pe teritoriul localităţilor.
(4)Pentru alte cazuri de conducte sau canale închise ce transportă alte calităţi de apă prevederile conţinute vor fi aplicate prin preluarea constructivă a elementelor favorabile din prezentul ghid.
(5)O situaţie statistică a lungimii reţelelor de distribuţie este dată în anexa nr. 3, după date rezultate de la Institutul Naţional de Statistică. O situaţie orientativă asupra materialelor din care este alcătuită reţeaua în câteva localităţi este prezentată în anexa nr. 4. Se prezintă acele reţele care au probleme şi anume:
a)conductele vechi care au avarii numeroase,
b)conductele din azbociment care pun probleme de calitate a apei transportate, iar prin reglementarea europeana trebuie înlocuite,
c)conductele de oţel neprotejat şi unde calitatea apei este puternic influenţată,
d)conductele din tuburi PREMO care lucrând la presiune mare pun probleme de siguranţă în funcţionarea alimentării cu apă; conductele Premo (toată gama asimilată), folosite mai ales la aducţiunile de mari dimensiuni (ca lungime şi diametru) produc avarii prin explozie iar remedierea poate fi dificilă şi de durată.
(6)Ca lungime de conducte, care ar trebui să intre în lucru imediat este greu de apreciat deoarece nu numai vechimea contează în modul de comportare a materialului ci şi condiţiile reale de execuţie şi de exploatare. Sunt conducte, chiar de oţel neprotejat, dar dintr-un oţel mai bun şi care transportă o apă neagresivă şi care arată bine chiar şi după 30-40 de ani de funcţionare. În schimb pot fi conducte mult mai puţin vechi dar executate deficitar şi cu materiale neperformante care să pună probleme deosebite şi să fie raţional să intre într-un proces de reabilitare. Din analiza lungimile de conducte vechi reiese că din cei peste 63000 km de reţea existentă circa 25%, sau 15000 km de conducte ar putea intra în procedura de reabilitare.
(7)Lungimea de conducte care poate fi reabilitată se stabileşte pentru fiecare reţea de distribuţie în mod concret funcţie de cel puţin trei elemente de bază:
a)conductele care au un ritm de reparaţii deosebit de ridicat, motiv pentru care costurile de remediere sunt importante; la limită trebuie să se poată demonstra că investiţia într-o conductă nouă este mai mică decât suma costurile de reparaţii;
b)calitatea apei se deteriorează în mare măsură;
c)debitul transportat s-a redus considerabil şi reţeaua are nevoie de o retehnologizare, de conducte noi cu diametre mai mici şi legate într-o structură mai bună. În ultima instanţă trebuie demonstrat că în noua structură reţeaua va avea costuri de exploatare mai reduse decât cea existentă;
d)modificarea tipului de proprietate asupra terenului, a făcut ca astăzi multe tronsoane de conducte să se afle pe terenuri particulare unde reparaţia în şanţ deschis nu mai este permisă.
(8)Reţeaua de canalizare este mult mai puţin dezvoltată; după datele statistice, prezentate în anexa 5 şi anexa 6; lungimea totală este de peste 22000 km din care cu o vechime de peste 50 ani se apreciază o lungime de circa 2000 km. Dacă se extinde cercetarea se poate conchide că datorită condiţiilor grele de exploatare, circa 25% din reţea ar trebui avută în vedere pentru reabilitare. Ca elemente de detaliu pot fi făcute aceleaşi tipuri de precizări ca şi la reţeaua de distribuţie:
a)condiţiile de funcţionare a reţelei de canalizare sunt mai grele decât ale reţelei de apă şi deci colectoarele pot fi mai deteriorate; numai o analiză concretă a reţelelor (care momentan lipseşte) poate conduce la stabilirea unei lungimi minime de la care trebuie plecat în organizarea reabilitării; operatorul trebuie să facă o asemenea evaluare înainte de luarea oricărei decizii;
b)colectoarele sunt realizate din materiale cu caracteristici mecanice mai slabe,
c)apa transportată este mai agresivă faţă de materiale;
d)înlocuirea colectoarelor este mai greu de realizat deoarece reţeaua este ramificată şi scoaterea din funcţiune este mai dificilă;
e)adâncimile de pozare sunt mai mari deci reabilitarea este mai greu de făcut (colectoarele sunt în axul străzii, sunt necesare epuismente etc.);
f)în tehnologia TT până acum avem cele mai bune rezultate de reabilitare la reţeaua de canalizare; sunt deja peste 40 km de reţea reabilitată în câteva oraşe mari din ţară (Cluj-Napoca, Craiova, Brăila, Focşani etc.).
(9)Lucrările la care se referă prezentul ghid sunt cele legate de conductele pentru transportul apei potabile, de apă brută pentru tratare în vederea obţinerii apei potabile, precum şi a colectoarelor de canalizare din localităţi (apă uzată menajeră şi asimilată acesteia, ape meteorice etc.).
(10)Pentru alte cazuri, de lucrări care asigură transportul apei prin conducte sau canale, elementele conţinute în ghid pot fi aplicate în mod adecvat în ce priveşte tipul de reabilitare adoptat inclusiv tipul de material utilizat.