Secţiunea 7 - 4.7.7. Despre rentabilitatea soluţiilor de reabilitare cu metode TT - Ghid din 2014 privind reabilitarea conductelor pentru transportul apei. Indicativ GP 127-2014

M.Of. 2 bis

În vigoare
Versiune de la: 4 Februarie 2015
SECŢIUNEA 7:4.7.7. Despre rentabilitatea soluţiilor de reabilitare cu metode TT
(1)Rentabilitatea lucrărilor de reabilitare poate fi judecată din mai multe puncte de vedere. Cazurile concrete trebuie analizate fiecare în parte, funcţie de condiţiile reale de lucru, restricţiile care sunt obligatorii, viteza de lucru care se impune din cauza lucrării propriu zise sau a altor cerinţe exterioare lucrării, dimensiunilor lucrării care influenţează asupra costului, condiţiilor atmosferice etc.
(2)În general toate condiţiile restrictive pot fi precizate în caietul de sarcini şi în documentele de licitaţie pentru ca să nu apară ulterior elemente care să denatureze avantajele soluţiei de reabilitare. O discuţie asupra acestor elemente este făcută mai jos. Aceste precizări nu trebuie să fie apreciate separat ci în ansamblul lor pentru a putea decide în condiţii cât mai reale. Aprecierea poate fi din punct de vedere:
1.general,
2.al tipului de lucrare,
3.al restricţiilor impuse în amplasament,
4.al investiţiei,
5.al duratei de execuţie,
6.administrativ.
1.Din punct de vedere general trebuie analizată soluţia TT care dă o primă imagine asupra economicităţii investiţiei, astfel:
a)trebuie decis dacă reabilitarea este necesară sau nu; acest lucru cuprinde metoda de estimare a costurilor de investiţie (recuperare pe durata de viaţă), costurile necesare pentru operarea lucrării (specific sau pe ansamblu), costurile cu energia, costurile cu apa pierdută, costurile sociale; când diferenţele de cost între cele două soluţii posibile sunt foarte mari trebuie reflectat, înainte de a lua o decizie; atunci când costurile curente de operare (apa pierdută, costul avariilor reparate, costul necazurilor aferente etc.) sunt mai mari decât costurile de reabilitare şi operare în noile condiţii este limpede ca operaţiunea de reabilitare trebuie făcută, prezentate în fig. 4.49;
Fig. 4.50. - Estimarea economicităţii reabilitării: a) - curba costurilor de remediere a defecţiunilor; b) - curba costurilor de operare
b)trebuie decis dacă reabilitarea se face în cadrul situaţiei generale de retehnologizare a sistemului sau este o operaţiune limitată;
c)trebuie apreciat corect efortul investiţional în soluţia clasică şi în măcar una dintre soluţiile TT;
d)trebuie încercat să se facă aducerea "la acelaşi numitor" a elementelor care sunt apreciate diferit;
e)trebuie ţinut seama de dimensiunile generale ale lucrării; dacă lucrarea este singulară este posibil ca să rezulte un cost mai mare decât cel necesar în soluţia clasică; acest lucru nu trebuie să conducă la eliminarea automată a acestor tehnologii; dacă lucrarea este cuprinsă în cadrul unui ansamblu mai larg atunci compararea trebuie făcută pe întreaga lucrare şi nu pe bucăţi, porţiuni distincte;
f)estimarea condiţiilor atmosferice trebuie făcută cu deosebită grijă pentru evitarea supraevaluărilor şi trecerea pe lângă soluţia corectă.
2.Din punct de vedere al tipului de lucrare. În cadrul ghidului sunt abordate cele două categorii de lucrări: lucrări pe reţeaua de canalizare şi lucrări pe aducţiune sau reţeaua de distribuţie. Datorită modului lor de lucru între ele există diferenţe constructive şi ca atare şi diferenţe de moduri de remediere/reabilitare.
a)Reţeaua de canalizare are două caracteristici generale importante (lucrează cu nivel liber şi are cămine de vizitare la interval de maximum 100 m, iar între două cămine tronsonul este liniar); de aici rezultă că inspecţia reţelei/colectorului este mai uşor de făcut deci o decizie în cunoştinţă de cauză poate fi mai simplă; acestea fac ca metoda de reabilitare să fie mai favorabilă decât la reţeaua de distribuţie; de asemenea în ceea ce priveşte conductele de refulare de la staţiile de pompare a apelor uzate; de aici rezultă că pot fi aplicate cu multă uşurinţă două dintre metodele analizate mai sus: metoda CIPP şi SWP; de aici pot rezulta şi costuri mai mici; totul depinde de gradul de colmatare al reţelei (deci de modul de întreţinere practicat dea lungul timpului) şi de restricţiile cerute pentru devierea apelor pe perioada de lucru; se poate ajunge şi până la necesitatea realizării unui colector paralel, caz în care soluţiile se pot complica mult; o decizie asupra faptului că vechiul colector se reabilitează în paralel cu cel nou trebuie bine justificată şi integrată în noua structură a reţelei de canalizare; în cazul în care devierea apelor se face provizoriu vor trebui bine evaluate lucrările secundare de epuisment şi evacuare;
b)Reţeaua de alimentare cu apă are probleme mai complicate care trebuie rezolvate: cunoaşterea stării conductei este mai dificilă şi trebuie făcută prin alte mijloace, scoaterea din circuit este strâns legată de durata de reabilitare şi deci trebuie bine cântărit în ce măsură vor trebui lucrări secundare de asigurare a continuităţii alimentării cu apă, calitatea apei trebuie bine controlată deci starea de funcţionare a vanelor este esenţială; curăţarea conductelor este de regulă mai simplă (diametru mai mic, depuneri mai puţine; drept urmare metodele de reabilitare pot fi diferite faţă de cele de reabilitare a canalizării (swagelining, burst pipe, relining, tub cu memorie termică etc.); esenţială poate fi metoda de execuţie care scurtează cel mai mult durata de lucru;
c)Aducţiunea poate pune probleme deosebite atunci când este cu fir unic; viteza de execuţie poate deveni esenţială deoarece nu se poate întrerupe alimentarea cu apă pe durate mari de timp; nici lucrările suplimentare nu sunt simplu de făcut deoarece devierea apei pe o conductă nouă - provizorie - poate fi la fel de complicată ca şi reabilitarea.
3.Din punct de vedere al restricţiilor impuse de amplasament. Sunt dese cazurile în care restricţiile de amplasament pot impune soluţia TT ca singura variantă acceptabilă. În acest caz detaliile vor fi făcute între posibilele soluţii TT. Câteva dintre condiţiile restrictive, întâlnite deja în practică:
a)Infrastructura rutieră este reabilitată de curând şi administraţia locală nu doreşte ca prin deschiderea tranşeii în lungul străzii să fie deteriorat carosabilul;
b)strada a fost refăcută cu fonduri nerambursabile, iar convenţiile impun restricţii în care se specifică perioada de timp pentru care nu se admit lucrări de excavare în carosabil;
c)amplasamentul are porţiuni de traseu în locuri istorice care trebuie păstrate; refacerea lucrărilor după săparea şanţului deschis nu este acceptată;
d)traseul cuprinde intersecţii vitale pentru traficul rutier din localitate;
e)nu există spaţiu în subsolul străzii unde să fie amplasat un nou tronson de reţea;
f)apa subterană se află la o adâncime mică şi deschiderea unei tranşee implică lucrări majore de epuisment etc.
4.Din punct de vedere al investiţiei. Desigur că de cele mai multe ori criteriul de adoptare al unei soluţii este investiţia minimă; Lucrările de reabilitare TT sunt rentabile peste o anumită dimensiune fizică a lucrării, motiv pentru care nu pot fi deschise şantiere pentru lucrări de mici dimensiuni deoarece costurile de deplasare ale echipamentelor şi personalului de operare devin prea costisitoare pentru o investiţie mică. Orientativ dimensiunea minimă a lucrarii este prezentată în tabelul 4.1. Cazurile speciale se analizează.
5.Din punct de vedere al duratei de execuţie. Durata de execuţie poate fi un criteriu important în decizia de adoptare a unei soluţii TT, atât ca durată totală cât şi ca durată restrictivă pe anumite tronsoane, astfel:
a)o durată mică de reabilitare totală presupune punerea la dispoziţie a unei lucrări care funcţionează bine, pe o durată mare de timp; banii sunt investiţi mai repede şi lucrarea începe să funcţioneze la parametrii normaţi după un timp scurt; o analiză cost-beneficiu poate arăta dimensiunea avantajului;
b)perioadele mari de execuţie a lucrărilor pentru domeniul alimentărilor cu apă şi canalizărilor unde funcţionarea trebuie să aibă continuitate, presupun realizarea de lucrări provizorii suplimentare care ele însele pot fi costisitoare; reabilitarea unui tronson de conductă/colector pe durata unei săptămâni poate deveni suportabilă (la limită) pentru populaţia afectată; aceeaşi lucrare realizată într-o lună devine de nesuportat pentru populaţie şi aceasta trebuie compensată de lucrări provizorii (care costă şi durează şi ele pentru realizare şi demontare);
c)blocări parţiale de trafic pot fi suportate pe perioade mici de timp; introducerea unui tub nou în cel vechi prin metoda relining poate solicita întreruperi de trafic sau restricţii parţiale pe durata a câtorva ore, ceea ce este suportabil;
d)o conductă/colector pozată la o adâncime mare, cu apă subterană, se reabilitează mult mai repede cu o metodă TT şi de regulă este şi mai ieftină.
6.Din punct de vedere administrativ. Sunt cazuri în care reţelele au ajuns să fie amplasate pe terenuri particulare. Ele trebuie mutate pe amplasamente publice, uneori în condiţii de execuţie foarte grele. Execuţia cu o metodă TT poate avea avantaje nete.