Subcapitolul 11 - 4.11. Strategia de reabilitare a conductelor şi canalelor - Ghid din 2014 privind reabilitarea conductelor pentru transportul apei. Indicativ GP 127-2014
M.Of. 2 bis
În vigoare Versiune de la: 4 Februarie 2015
SUBCAPITOLUL 11:4.11. Strategia de reabilitare a conductelor şi canalelor
(1)Multe din lucrările executate acum peste 50 ani au ajuns la limita de performanţă din cauză că:
a)materialele au îmbătrânit şi în multe secţiuni rezistenţa mecanică s-a redus sub limita de funcţionare normală; sarcina suportată a crescut prin creşterea traficului şi a greutăţii vehiculelor de transport;
b)exigenţele faţă de funcţionarea acestor conducte şi canale s-a schimbat în timp; condiţiile sanitare au devenit mult mai exigente din cauză că a crescut densitatea populaţiei şi calitatea vieţii;
c)influenţa apei şi mediului, din interiorul şi exteriorul tuburilor, a influenţat atât de mult încât nu se mai poate asigura calitatea apei adusă sau evacuată din spaţiul locuit;
d)sistemele de alimentare cu apă şi de canalizare au ajuns să funcţioneze într-o piaţă concurenţială, cu resurse din ce în ce mai mici şi deci trebuie să se supună regulilor economiei de piaţă;
e)sistemele s-au dezvoltat mult şi pentru o conducere performantă este nevoie de folosirea mijloacelor informatice, astăzi posibilă; informatizarea unui sistem cu funcţionare deficitară este foarte complicată şi costisitoare.
(2)Ambele sisteme, de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare ape uzate orăşeneşti, trebuie să fie reanalizate, ca performanţe de funcţionare şi performanţe economice şi să se stabilească noi direcţii de dezvoltare, ţinând seama de faptul că:
a)au fost realizate Master Planurile la nivel judeţean şi sunt definite noile elemente pentru dezvoltarea regională a sistemelor;
b)au fost realizate Planurile Bazinale de Gospodărire cantitativă şi calitativă a apei; în aceste planuri folosirea raţională a resurselor, în perspectiva modificărilor importante care sunt aşteptate din punct de vedere climateric, este elementul de bază;
c)au fost respectate condiţiile de calitate prevăzute în legislaţia specifică, aplicabilă, în vigoare;
d)a fost dezvoltată instituţia Operatorilor Regionali (cel puţin la nivel judeţean) pentru exploatarea sistemelor de alimentare cu apă şi a celor de canalizare; această organizare, realizată sub gândirea generală de îmbunătăţire radicală a performanţelor de funcţionare tehnologice şi economice (rentabilizarea funcţionării pentru etapa de perspectivă).
(3)Se poate elabora o strategie generală pentru începerea reabilitării reţelelor de alimentare cu apă (a căror lungime depăşeşte 65000 km de conducte) şi a reţelelor de canalizare (cu lungimea de peste 21000 km) ca fiind cele mai dezvoltate obiecte ale celor două sisteme hidroedilitare şi care funcţionează în condiţiile cele mai grele de exploatare (presiune variabilă, încărcare mecanică variabilă). Desigur ca o retehnologizare generală a celor două sisteme este de imaginat astfel încât ansamblul să funcţioneze la parametrii de bună calitate.
(4)Elementele de baza care ar trebui sa stea la baza strategiei de reabilitare ar trebui sa fie:
a)cunoaşterea completă şi reală a dotării existente; folosirea mijloacelor moderne de stocare a informaţiilor (GIS, GPS etc.) ar trebui folosite, sub coordonarea autorităţii locale; releveul dotărilor edilitare este obligatoriu;
b)cunoaşterea prevederilor celor două planuri, Master Planul şi Planul de gospodărire bazinală, şi legătura directă cu dotarea existent;
c)cunoaşterea tendinţei de creştere a populaţiei şi strategiei de dezvoltare a activităţii economice din zonă;
d)cunoaşterea sau stabilirea unei strategii de dezvoltare zonală pentru a putea cunoaşte numărul populaţiei, tipurile de industrie şi activităţi sociale, de turism etc. din zona în vederea stabilirii efortului investiţional pentru dotări edilitare;
e)dezvoltarea urbanistică generală pentru fiecare localitate inclusiv dotările necesare.
(5)Dezvoltarea fiecărei reţele de distribuţie sau de canalizare se face în cadrul strategic general dar în condiţii specifice legate strict de amplasament, condiţii topografice, resurse financiare etc. Adoptarea unei soluţii generale trebuie făcută în conformitate cu exigenţele economice dar ţinând seama şi de durabilitatea sistemului; intervenţiile la sistem trebuie făcute cât mai rar din cauza complicaţiilor de realizare.
(6)O gândire raţională trebuie să se supună regulii generale ca la creşterea exigenţei asupra calităţii serviciului costurile economice nu trebuie să fie exagerate, prezentată în fig. 4.55.
Fig. 4.57. - Variaţia costurilor de operare a serviciilor de apă şi canalizare
(7)Curba nr. 1 prezintă creşterea costurilor de operare ca urmare a creşterii volumului de apă transportat, din cauza pierderilor care cresc continuu, a creşterii costului energiei, a costului reparaţiilor etc., dacă sistemul este lăsat să funcţioneze fără reabilitare sau chiar retehnologizare.
(8)Curba nr. 2 prezintă jocul costurilor în cazul în care se face reabilitarea: cresc la început costurile din cauza investiţiei, care poate fi importantă, dar apoi costurile scad ca urmare a funcţionării mult mai performante a sistemului. Curba poate avea forme diferite funcţie de ritmul de reabilitare, care va fi mult mai intens la început, funcţie de strategia generală de dezvoltare a sistemului, funcţie de modul în care vor fi disponibilizate resurse băneşti adecvate.
(9)Rezultă încă o dată că strategia trebuie bine fundamentată şi păstrată ca direcţie generală de dezvoltare. Mai rezultă că strategia este o problemă specifică fiecărui operator al serviciilor de apă şi de canalizare. Realizarea strategiei presupune asigurarea de fonduri, o execuţie de calitate şi personal calificat pentru exploatarea noilor dotări.
(10)Toate aceste elemente sunt subordonate dezvoltării generale a localităţii şi societăţii deoarece serviciul de apă şi canalizare este un serviciu care este plătit de către populaţie.