Secţiunea 2 - Folosirea preţului de producţie ca metodă de apreciere - Ghid din 2014 privind reabilitarea conductelor pentru transportul apei. Indicativ GP 127-2014
M.Of. 2 bis
În vigoare Versiune de la: 4 Februarie 2015
SECŢIUNEA 2:Folosirea preţului de producţie ca metodă de apreciere
(3)Desigur că trebuie făcută o comparaţie între cele două situaţii limită:
a)situaţia actuală, care costă mult şi oferă servicii de slabă calitate, si
b)situaţia din viitorul apropiat când sistemul va funcţiona în noii parametrii asiguraţi de reabilitarea lucrărilor.
(4)Pentru a ţine seama de toţi factorii implicaţi se poate recurge la compararea variaţiei tarifului apei livrate în perioada care decurge după adoptarea momentului în care se doreşte reabilitarea. În fig. 4.54 sunt prezentate trasarea calitativă a curbelor în cele două situaţii menţionate (a) fără reabilitarea sistemului şi (b) cu reabilitarea (şi retehnologizarea) sistemului.
Fig. 4.56. - Reprezentarea comparativă a tarifului apei furnizate
(5)În varianta existentă acum în exploatare şi care şi-a consumat o importantă parte din durata de viaţă, se poate constata că preţul real de furnizare al apei către consumator (se poate lucra şi cu tariful apei dacă furnizorul de apă va urmări să încaseze toate sumele cheltuite pentru asigurarea funcţionării sistemului) va creşte continuu, deoarece:
a)creşte costul apei brute prelevate din sursa naturală, continuu sau la câţiva ani;
b)costul de tratare al apei va creşte deoarece va creşte volumul de apă cumpărată din cauza pierderilor de apă care cresc continuu, dar şi a cantităţilor de reactivi utilizaţi;
c)creşte consumul de energie din cauza creşterii tarifului la energie (se produce multă energie din surse neregenerabile iar energia hidro are resurse limitate), utilajele care folosesc energia se învechesc continuu şi eficienţa lor scade, sistemul în sine cere mai multă energie deoarece îmbătrâneşte, iar pierderea de apă va creşte în timp (la expirarea duratei de viaţă pierderea ar trebui să fie totală dacă nu sunt luate măsuri compensatorii);
d)cresc cheltuielile cu reparaţiile; dacă nu se fac reparaţii la împlinirea duratei de viaţă costurile ar trebui să ajungă aproximativ la nivelul unei investiţii noi în sistem;
e)calitatea serviciului este deficitară şi acest lucru se vede din numărul reclamaţiilor care vor creşte continuu.
(6)După o relaţie simplă preţul de producere al apei rezultă din împărţirea tuturor cheltuielilor făcute cu exploatarea sistemului la volumul de apă furnizat locuitorilor, în cazul apei potabile şi la volumul de apă evacuat în cazul canalizării, pe durata unui an.
Ppa = costuri totale/volum de apa furnizată, lei/m3,
Ppc = cheltuieli totale/volum de apă evacuată, lei/m3
(7)Preţul de producere al apei va continua să crească până la epuizarea resurselor sistemului caz în care trebuie găsită o soluţie de continuare a furnizării de apă; în paranteză fie spus dacă se aşteaptă până atunci lucrurile vor putea cu greu să fie rezolvate din cauza lipsei fondurilor (furnizorul de apă nu are acumulare iar împrumutul poate fi costisitor; durata de reabilitare va fi obligatorie). Investiţia tot va apărea dar se va face într-o situaţie dezavantajoasă pentru sistem şi mai ales pentru utilizatorii apei.
(8)Dacă se abordează preventiv problema şi se decide reabilitarea sistemului, jocul costurilor poate fi total diferit, astfel:
a)costul apei brute se va reduce deoarece se reduce volumul de apă pierdută din sistem şi deci va fi cumpărată mai puţină apă din sursă; apa rămasă în sursă va putea fi folosită pentru alte folosinţe (energetice, irigaţii etc.);
b)costul energiei necesare va fi mai redus deoarece se va pompa mai puţină apă;
c)costul tratării va fi mai redus deoarece se tratează mai puţină apă (creşterea de cost a reactivilor va influenţa dar proporţional cu volumul de apă; se presupune că este reabilitată şi staţia de tratare şi deci eficienţa va creşte, reducându-se costurile);
d)salariile vor creşte valoric dar numărul de personal va scădea; pe ansamblu este posibil să crească salariile ca urmare a creşterii calificării personalului care exploatează o investiţie mai preţioasă;
e)calitatea serviciului ar trebui să crească deoarece se face o exploatare cu control automat (sistem SCADA adecvat) în care controlul presiunii şi calităţii pot fi făcute eficient; va creşte costul investiţiei de reabilitare şi echipamentul va trebui înlocuit la intervale relativ mici (10-15 ani) din cauza uzurii dar şi a progresului tehnologic;
f)vor apărea costuri de investiţie legate de reabilitare (inclusiv dobânzile necesare); problema influenţei este dată de modul în care se face amortizarea acesteia; dacă se consideră că amortizarea se face pe noua durată de viaţă atunci influenţa este relativ mică, deoarece durata poate depăşi 50 ani; dacă însă se reduce perioada de amortizare atunci influenţa costurilor de investiţie poate fi mai mare.
(9)Din jocul acestor valori se poate constata că în timp ce tariful apei în soluţia nereabilitată creşte continuu, tariful apei în soluţia reabilitată are un salt la început după care începe să scadă spre sfârşitul perioadei de viaţă a noilor materiale.
(10)Perioada în care tariful soluţiei de reabilitare este mai mic decât al soluţiei existente poate servi pentru acumulări în vederea dezvoltării sau se poate reduce tariful de livrare al apei către consumatori. Cândva, în timp, problema va trebui reluată deoarece şi soluţia cu lucrări reabilitate îşi epuizează capacitatea de lucru. Din cauza creşterii costurilor generale tariful va creşte continuu.