§ 27. - Decizia 97/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 pct. 3 şi ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

M.Of. 1067

În vigoare
Versiune de la: 24 Octombrie 2024
19. Totodată, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică modul de reglementare a soluţiilor legislative din textele criticate, respectiv omisiunea de reglementare a unor criterii concrete pentru încadrarea veniturilor din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în venituri din activităţi independente. Referitor la omisiunile legislative, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, constant, că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este admisibilă doar în situaţia în care omisiunea are relevanţă constituţională, astfel încât Curtea să poată fi învestită cu soluţionarea acesteia [a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, sau Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010]. În schimb, dacă omisiunea legislativă nu are relevanţă constituţională, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ar echivala cu subrogarea Curţii Constituţionale în sfera de competenţă a legiuitorului, încălcându-se astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului [a se vedea Decizia nr. 130 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 11 mai 2015, paragraful 17]. Or, Curtea constată, contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, că art. 7 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 stabileşte astfel de criterii, iar faptul că acesta le consideră insuficiente nu reprezintă o omisiune legislativă care să genereze încălcarea unui drept fundamental astfel încât aceasta să aibă relevanţă constituţională. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate este, şi din această perspectivă, inadmisibilă.