§ 11. - Decizia 97/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 pct. 3 şi ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal
M.Of. 1067
În vigoare Versiune de la: 24 Octombrie 2024
7. Se mai susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale prin raportare la art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, raportate la art. 56 din Constituţie, pentru că reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate privată. Dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi prin raportare la art. 11, 20 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. Stabilirea unei creanţe fiscale în baza unor prevederi neclare face ca acea creanţă să nu respecte principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale, ce impune următoarele criterii la stabilirea unei creanţe fiscale: taxa să fie legală, proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Dacă o creanţă nu este stabilită printr-o lege clară, nu este respectată aşadar cerinţa legalităţii, iar dacă pentru aceleaşi tranzacţii, fără nicio modificare legislativă, se aplica o amnistie - deci o parte din contribuabili sunt iertaţi de datorie, tocmai pe motivul neclarităţii legii, iar alţi contribuabili sunt în continuare obligaţi la plata creanţei (deşi nicio modificare legislativă nu a intervenit) - se încalcă cerinţa nediscriminării. Odată neîndeplinite cele două condiţii, reiese că se încalcă principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale, ce activează automat o încălcare a dreptului la proprietate. Cele două principii - principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale şi principiul protecţiei dreptului de proprietate privată - sunt indisolubil legate, astfel cum s-a pronunţat Curtea Constituţională în repetate rânduri. Se arată că, în aprecierea legalităţii criticii de neconstituţionalitate, nu trebuie neglijată nici gravitatea efectelor pecuniare date şi de alte măsuri pe care organul fiscal se vede îndreptăţit să le aplice. Astfel, măsura fiscală adoptată de organul fiscal în temeiul prevederilor legale criticate este nelegală atât pentru impunerea ei în temeiul unei prevederi neclare şi în mod discriminatoriu, cât şi pentru că este urmată de sancţiuni pecuniare excesive - în speţă s-a impus o penalitate de nedeclarare de 30% din valoarea creanţei fiscale principale -, cu încălcarea principiului proporţionalităţii şi a dreptului de proprietate.