§ 25. - Decizia 96/2025 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite
M.Of. 704
În vigoare Versiune de la: 29 Iulie 2025
19. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 raportată la art. 44 din Constituţie, potrivit căreia dreptul acordat de legiuitor creditorului, de a contesta şi a cere instanţei judecătoreşti anularea notificării şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, încalcă dreptul de proprietate privată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Curtea reţine că Legea nr. 77/2016 reglementează posibilitatea invocării impreviziunii de către debitorul obligaţiei de plată în legătură cu existenţa unui contract de credit bancar. Prin posibilitatea invocării impreviziunii, legea a conferit debitorului un mijloc de a-şi apăra dreptul patrimonial în condiţiile intervenirii unui risc supraadăugat în executarea contractului. În acelaşi timp, pentru a asigura un echilibru în evaluarea impreviziunii, legiuitorul a reglementat posibilitatea creditorului de a contesta intervenirea impreviziunii invocate de debitor. Ca atare, ambele părţi ale contractului de credit bancar au posibilitatea de a invoca, respectiv de a contesta starea de impreviziune, ca o garanţie asociată dreptului lor de proprietate privată. Astfel, în cazul în care nu există un consens între cele două părţi ale contractului de credit bancar în aprecierea impreviziunii, creditorul obligaţiei de plată are posibilitatea de a se adresa instanţei judecătoreşti. De altfel, acesta este şi sensul Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016. De asemenea, Curtea reţine că art. 44 din Constituţie garantează şi ocroteşte în mod egal dreptul de proprietate privată, ceea ce înseamnă că ambele părţi contractante trebuie să dispună de mijloace eficiente şi echivalente în apărarea dreptului lor de proprietate. O abordare unilaterală nu face altceva decât să conducă la un dezechilibru structural privind protecţia pe care statul trebuie să o acorde drepturilor de proprietate privată ale celor două părţi ale contractului de credit bancar.