§ 14. - Decizia 96/2016 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (5) teza finală din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
M.Of. 346
În vigoare Versiune de la: 5 Mai 2016
9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine că obligaţia angajatorului de informare a viitorului salariat sau a salariatului cu privire la clauzele iniţiale ale contractului individual de muncă sau cu privire la cele pe care intenţionează să le modifice nu este identică cu obligaţia de informare ce revine autorităţilor publice. În cazul raporturilor de muncă, informarea este o etapă prealabilă a negocierii dintre angajator şi salariat cu privire la elementele raportului de muncă ce va fi stabilit de comun acord între aceştia, raport de drept privat, iar nu de drept public. Cu toate acestea, părţile nu pot negocia încheierea unui contract individual de muncă cu clauze care contravin conţinutului minimal instituit de legiuitor în reglementarea dreptului fundamental la protecţie a muncii. O astfel de ipoteză ar atrage nulitatea absolută a clauzelor respective. Informarea şi negocierea liberă dintre părţi sunt permise de legiuitor şi pentru situaţia modificării unor clauze ale contractului individual de muncă, cu respectarea unei exigenţe formale de încheiere a unui act adiţional la contract într-un termen legal, dar şi a exigenţei de fond a respectării nivelului minimal al tuturor drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege în sarcina salariatului şi angajatorului. Prin excepţie de la obligaţia de informare şi de negociere a oricărei modificări a contractului individual de muncă, clauzele lui se pot modifica prin efectul legii, caz în care nu este necesară îndeplinirea vreunei formalităţi de emitere a unui act unilateral al angajatorului sau de încheiere a unui act adiţional la contract. Opţiunea legiuitorului este justificată câtă vreme dreptul fundamental la protecţia muncii poate cunoaşte reglementări diferite la momente de timp diferite, pe raţiuni de politică socială a statului. Astfel, legiuitorul a recunoscut posibilitatea de a stabili alt conţinut al elementelor obligatorii ale raportului de muncă, elemente care produc efecte şi asupra contractelor aflate în executare. În categoria acestor elemente se includ, de exemplu: stabilirea salariului minim brut pe ţară garantat în plată, stabilirea salariilor pentru personalul plătit din fonduri publice, durata preavizului, durata concediului de odihnă minim etc. Informarea salariatului cu privire la noul conţinut al clauzelor contractului său de muncă se produce ca urmare a publicării legii care le reglementează în Monitorul Oficial al României, ceea ce face de prisos orice informare suplimentară din partea angajatorului. În măsura în care salariatul nu este de acord cu executarea contractului individual de muncă în noile condiţii, modificate prin efectul legii, fără intervenţia angajatorului, are posibilitatea recunoscută de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii de a-l înceta din iniţiativa sa.