§ 20. - Decizia 941/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 alin. (2) lit. n) şi alin. (4) lit. d), e), g) şi l), art. 26, art. 115, art. 137, art. 145, art. 147^3, art. 156, art. 156^1 şi art. 159 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

M.Of. 544

În vigoare
Versiune de la: 4 August 2010
2. Dispoziţiile art. 19, art. 20, art. 21 alin. (2) lit. n) şi alin. (4) lit. d), e), g) şi l) şi art. 26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt criticate prin prisma faptului că reglementarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, precum şi obligativitatea plăţii taxei pe valoare adăugată încalcă principiul egalităţii, întrucât interesul privat este sacrificat în dauna celui public. Or, Curtea, în mod constant, a stabilit în jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia nr. 1.637 din 10 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, că "principiul egalităţii priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa legilor şi a autorităţilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic între cetăţeni şi autorităţile publice (de exemplu, Decizia nr. 77/1997 şi Decizia nr. 322/1997)". Curtea a reţinut că "în dreptul fiscal întotdeauna o parte este statul (prin organul fiscal), iar raporturile juridice care se constituie în sfera dreptului fiscal ţin de dreptul public, astfel încât situaţia juridică a statului nu se poate compara cu cea a altor creditori de drept privat". Raportând aceste considerente de principiu la cauza de faţă, se constată că statul, în materie fiscală, are deplină legitimitate constituţională, în temeiul art. 56 şi art. 139 din Constituţie, să stabilească impozite şi taxe. Critica de neconstituţionalitate vizează tocmai reglementarea unor obligaţii fiscale în sarcina persoanelor juridice, ceea ce nu este decât o expresie a textelor constituţionale de referinţă mai sus menţionate.