§ 5. - Decizia 91/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 lit. c) şi ale art. 62 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
M.Of. 863
În vigoare Versiune de la: 28 August 2024
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantelor autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Arată că aptitudinea condiţionată la care face referire litigiul pune în dificultate îndeplinirea obligaţiilor angajatorului de protejare a salariatului în realizarea atribuţiilor asumate prin contractul de muncă. Societatea a fost în imposibilitatea de a aplica dispoziţiile legale criticate, care nu îndeplinesc cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate a legii. Consideră că prevederile art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 vizează şi aptitudinea condiţionată, în condiţiile în care atribuţiile pe care trebuie să le îndeplinească salariatul potrivit fişei postului nu mai corespund din punctul de vedere al condiţiilor şi recomandărilor medicale. Astfel, în conformitate cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată de către medicii specialişti de medicina muncii. Prin art. 4 alin. (1) se defineşte aptitudinea în muncă. În aceste condiţii, sunt luate în considerare aptitudinile salariatului raportate la fişa postului şi la activităţile pe care le desfăşoară. De asemenea, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, organele competente de expertiză medicală emit fişa de aptitudine privind capacitatea în muncă. În condiţiile în care această fişă conţine recomandări sau are menţiunea "apt condiţionat", se apreciază că este obligaţia angajatorului de a evalua în ce condiţii lucrătorul poate să îşi desfăşoare activitatea şi un raport în acest sens poate duce la concluzia îndeplinirii acestei obligaţii. Termenul de 30 de zile impus prin art. 62 din Legea nr. 53/2003 este un termen care nu poate fi aplicat în condiţiile în care avizul este "apt condiţionat", întrucât angajatorul nu are posibilitatea să evalueze situaţia angajatului, să emită măsurile de protecţie cu privire la locul de muncă şi o decizie de a continua activitatea în raport cu condiţiile impuse de avizul "apt condiţionat". Se mai susţine că măsura de încetare a contractului individual de muncă trebuie văzută ca o măsură de protecţie socială a salariatului, iar dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care angajatorul nu poate dispune concedierea, în condiţiile în care se constată aptitudinea condiţionată a salariatului. Dispoziţiile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, în măsura în care concedierea trebuie emisă în 30 de zile de la data primirii avizului "apt condiţionat", întrucât acestea trebuie să dea posibilitatea angajatorului să facă o evaluare dacă şi în ce condiţii salariatul îşi poate continua activitatea.