§ 22. - Decizia 91/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 lit. c) şi ale art. 62 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
M.Of. 863
În vigoare Versiune de la: 28 August 2024
18. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale prin raportare la textele de referinţă constituţionale şi cele cuprinse în tratatele şi pactele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, incidente prin filtrul art. 20 din Constituţie. Plecând de la scopul reglementării, nu se poate admite ca sub umbrela prevederilor art. 61 lit. c) din Codul muncii angajatorul să dispună măsura concedierii salariatului pentru inaptitudine fizică şi/sau psihică, dacă atribuţiile din fişa postului pot fi în continuare exercitate, cu implementarea unor măsuri de protecţie a sănătăţii în muncă. De altfel, din interpretarea textului de lege supus controlului de constituţionalitate rezultă că inaptitudinea trebuie să conducă la imposibilitatea exercitării atribuţiilor corespunzătoare locului de muncă ocupat. Instanţa mai reţine că stabilirea limitei dintre inaptitudine şi aptitudine condiţionată nu este lăsată de legiuitor la aprecierea angajatorului (chiar dacă justifică interes în acest sens) şi că nu se poate aprecia că aptitudinea condiţionată reprezintă o subcategorie a inaptitudinii fizice/psihice, prevăzută expres şi limitativ de art. 61 lit. c) din Codul muncii, întrucât acest tip de concediere a fost prevăzut în favoarea salariatului. Normele de drept material criticate nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie coroborate cu întregul cadru legislativ în materie. În concret, limitarea cazurilor în care se poate dispune concedierea pentru inaptitudine fizică/psihică reprezintă o materializare a principiului constituţional prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituţie, conform căruia angajatorul are obligaţia de a le asigura salariaţilor cele mai bune condiţii de muncă, cu scopul apărării vieţii, a integrităţii corporale şi a sănătăţii acestora şi a altor persoane participante la procesul de muncă. Atunci când medicul de medicina muncii stabileşte aptitudinea în muncă a salariatului şi eliberează avizul "apt condiţionat", angajatorul are obligaţia să se conformeze recomandărilor dispuse şi să adapteze condiţiile de muncă nevoilor salariatului, fără să mai facă o evaluare proprie a posibilităţilor salariatului de a-şi îndeplini atribuţiile. Cu alte cuvinte, avizul "apt condiţionat" instituie în sarcina angajatorului obligaţia de a lua măsuri de protecţie socială la locul de muncă, de asigurare a securităţii şi sănătăţii în muncă; una dintre aceste măsuri poate fi adaptarea locului de muncă, prin mijloace tehnice, dacă acest lucru este posibil.