§ 32. - Decizia 89/2008 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
M.Of. 153
În vigoare Versiune de la: 28 Februarie 2008
Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 69 din Codul muncii sunt constituţionale. Deşi prevederile legale criticate anterior modificării lor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006 aveau o altă formă, soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei era aceeaşi. Astfel, prin această decizie se susţinea că dispoziţiile referitoare la competenţa sindicatelor de a cenzura, în cazul concedierilor colective, deciziile angajatorului şi de a propune măsuri în scopul evitării concedierilor contravin principiului economiei de piaţă prevăzut de dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Examinând această susţinere, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc dreptul angajatorului de a-şi conduce unitatea. S-a mai reţinut că implicarea sindicatelor în examinarea şi stabilirea măsurilor ce urmează a fi luate în cazul concedierilor colective este conformă cu prevederile art. 9 fraza a doua din Constituţie, potrivit cărora sindicatele "contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor". Interesele profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor sunt afectate cel mai evident prin concedieri colective, ceea ce impune exercitarea rolului sindicatelor, prevăzut de Constituţie. Informările, furnizarea de date, consultările şi negocierile au menirea de a găsi soluţii pentru evitarea concedierilor colective ori pentru diminuarea numărului salariaţilor concediaţi. Toate acestea constituie garanţii legale ale dreptului la muncă, drept care, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, nu poate fi îngrădit. Instituirea acestor obligaţii în sarcina angajatorului constituie expresia principiului statului de drept, democratic şi social, ca valoare supremă consacrată de dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie.