§ 66. - Decizia 870/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), ale art. 9 lit. a) şi ale art. 42 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum şi ale art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13, ale art. 44, art. 46 şi art. 47 din Codul de procedură civilă

M.Of. 174

În vigoare
Versiune de la: 19 Februarie 2021
33. Curtea a observat, totodată, că prevederile art. 42 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 statuează cu privire la faptul că persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, iar, în mod excepţional, instanţa poate acorda aceste facilităţi fiscale în alte cazuri în care apreciază că, faţă de datele referitoare la situaţia economico-financiară a persoanei juridice, plata taxei judiciare de timbru la valoarea datorată ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a acesteia. În acest context, Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiate susţinerile vizând pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, din perspectiva faptului că acestea lasă la aprecierea instanţei de judecată stabilirea ajutorului public judiciar, deoarece, pe de o parte, art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 reglementează criteriile în funcţie de care beneficiul de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 din aceasta se avansează de către stat fie în întregime, fie în proporţie de 50%, iar, pe de altă parte, alin. (3) al aceluiaşi articol are în vedere şi alte cazuri în care ajutorul public judiciar se poate acorda, proporţional cu nevoile solicitantului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 713 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 23 decembrie 2015). Aşa fiind, Curtea a reţinut că prevederile criticate sunt o aplicare a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi (2) şi art. 124 din Constituţie.