§ 63. - Decizia 870/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), ale art. 9 lit. a) şi ale art. 42 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum şi ale art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13, ale art. 44, art. 46 şi art. 47 din Codul de procedură civilă

M.Of. 174

În vigoare

Versiune de la: 19 Februarie 2021

30. Referitor la prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi ale art. 3 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), ale art. 9 lit. a) şi ale art. 42 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia prin reglementarea pe calea ordonanţei de urgenţă în materia taxelor judiciare de timbru se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6) şi art. 139 şi, implicit, celor ale art. 21, Curtea a reţinut, pe de o parte, că, potrivit jurisprudenţei sale, sintagma "numai prin lege" din cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituţie are semnificaţia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare ca forţă juridică legii. În această categorie nu intră însă ordonanţele emise de Guvern, ci hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor, ordinele miniştrilor etc. (a se vedea Decizia nr. 299 din 6 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 17 ianuarie 2002). De asemenea, din coroborarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 139 cu cele ale art. 56, Curtea a observat că acestea instituie garanţia că obligaţia constituţională a cetăţenilor de a contribui prin impozite, taxe şi alte contribuţii, venituri la bugetul de stat, se face în condiţiile legii.