§ 13. - Decizia 853/2012 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. b) şi art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
M.Of. 826
În vigoare Versiune de la: 10 Decembrie 2012
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 79 alin. (1) lit. b) şi art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt lipsite de precizie, previzibilitate şi claritate, încălcând în acest fel dispoziţiile art. 3 alin. (1), art. 8 alin. (4) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, fapt ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1). Sunt invocate în acest sens hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 8 iunie 2006 şi 12 octombrie 2006, pronunţate în cauzele Kaya împotriva României şi Lupşa împotriva României, precum şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 26 din 18 ianuarie 2012. Referitor la art. 109 alin. (1), se mai arată că sintagma potrivit căreia constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de poliţistul rutier este lipsită de previzibilitate, în măsura în care aceste operaţiuni pot fi făcute la un alt loc şi un alt timp decât locul şi momentul producerii accidentului, de către un poliţist care nu a fost prezent la locul accidentului, pe baza declaraţiilor conducătorilor de vehicule, fără a fi posibilă efectuarea testului de alcoolemie. Se susţine totodată că dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în cazul în care sintagma "documentelor de constatare" din cuprinsul textului criticat nu se referă numai la documentele prevăzute la art. 801 şi art. 81 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, ci şi la încheierea unui proces-verbal de contravenţie, întrucât creează discriminare între contravenienţii care încheie o constatare amiabilă de accident conform art. 79 alin. (2) lit. a) din ordonanţa de urgenţă criticată şi conducătorii de vehicule implicaţi în accidente de circulaţie în urma cărora au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale, care se află în situaţia prevăzută la art. 79 alin. (1) lit. b) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă.