§ 22. - Decizia 84/2025 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal
M.Of. 648
În vigoare Versiune de la: 9 Iulie 2025
16. În aceste condiţii, Curtea constată că motivul relevat de autori nu tinde spre evidenţierea unei reale contradicţii între textul de lege supus controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din Legea fundamentală invocate, ci vizează exclusiv aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea normei juridice de către organele judiciare. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Curtea reaminteşte că modul de aplicare a dispoziţiilor criticate de către organele judiciare, la care fac referire autorii excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestora, nu poate constitui motiv de neconstituţionalitate a normelor penale criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, fiind de competenţa organelor judiciare învestite cu soluţionarea litigiului. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. În mod constant, în jurisprudenţa sa, instanţa de control constituţional a statuat că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23).