§ 11. - Decizia 84/2025 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal
M.Of. 648
În vigoare Versiune de la: 9 Iulie 2025
7. Judecătoria Buftea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că excepţia de neconstituţionalitate vizează preponderent interpretarea legii penale, iar aceasta este operaţiunea ce trebuie efectuată de către instanţa de judecată. De asemenea, reţine că analogia în defavoarea inculpatului nu este permisă în dreptul penal, iar o interpretare extensivă a normelor penale în acest fel este, de asemenea, prohibită. Astfel, principiul legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (1) din Codul penal stabileşte că legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni. Reţine că, în cauză, prin art. 287 alin. (1) lit. g) din Codul penal legiuitorul a stabilit clar condiţiile pe care fapta constând în nerespectarea hotărârilor judecătoreşti trebuie să le îndeplinească pentru a constitui infracţiune, dat fiind şi principiul incriminării penale ca ultim resort în protejarea unei valori sociale. Rolul sistemului sancţionator de drept penal ca măsură ultima ratio înseamnă că acesta trebuie aplicat în cazul în care măsurile reglementate prin intermediul altor ramuri de drept se dovedesc insuficiente. Faptul că s-a ales incriminarea penală doar pentru situaţia în care o persoană este împiedicată să folosească, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea constituie o chestiune de politică penală, care nu poate fi cenzurată pe calea controlului de constituţionalitate. Astfel, reţine că numai legiuitorul este în drept să reglementeze măsura aplicării unei sancţiuni penale, având în vedere gravitatea opoziţiei la executare a debitorului, precum şi valorile sociale ocrotite, reglementarea unor sancţiuni specifice conducând la respectarea normelor juridice. Totodată, subliniază că instanţele judecătoreşti competente sunt cele în drept să încadreze juridic fapta săvârşită, având în vedere prevederea generică a normei de incriminare, în funcţie de specificul situaţiei. Apreciază, totodată, că textul criticat nu este contrar nici art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, câtă vreme legiuitorul a prevăzut modalităţi alternative prin care a înţeles să protejeze dreptul de proprietate privată, în situaţii similare celei din cauză, prin dispoziţii procesual civile, respectiv dispoziţiile art. 903-909 din Codul de procedură civilă.