§ 21. - Decizia 835/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi art. 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003
M.Of. 127
În vigoare Versiune de la: 8 Februarie 2021
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză, iar prin Decizia nr. 162 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, Decizia nr. 1.429 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011, şi Decizia nr. 124 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 5 iulie 2018, a respins aceste critici ca neîntemeiate. Astfel, prin deciziile mai sus menţionate, Curtea a arătat că informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale intră în noţiunea de viaţă privată, iar asigurarea confidenţialităţii acestor date reprezintă un mod de a realiza protecţia drepturilor prevăzute de art. 26 din Constituţie, consacrate în egală măsură şi în art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, a amintit Hotărârea din 25 februarie 1997, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Z. împotriva Finlandei în care s-a arătat că "protecţia datelor personale, nu în ultimul rând a datelor cu caracter medical, este de o importanţă fundamentală pentru ca o persoană să se poată bucura de dreptul său la respectarea vieţii private şi a vieţii de familie aşa cum este acesta garantat de art. 8 din Convenţie. [...] în lipsa unei asemenea protecţii, persoanele care necesită îngrijire medicală nu ar mai fi dispuse să furnizeze informaţii cu caracter personal şi intim, necesare prescrierii tratamentului apropiat pentru boala de care suferă sau să consulte un medic, ceea ce ar fi de natură să le pună viaţa în pericol, iar, în caz de boli transmisibile, un asemenea pericol poate exista pentru colectivitate. [...] De aceea, legislaţia internă a statelor trebuie să cuprindă garanţii adecvate pentru a împiedica orice comunicare sau divulgare de date cu caracter personal privitoare la sănătatea persoanei, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 paragrafului 1 al Convenţiei".