Decizia 831/2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 alin. (3) din Codul de procedură civilă
M.Of. 457
În vigoare Versiune de la: 6 Mai 2022
Decizia 831/2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 alin. (3) din Codul de procedură civilă
Dată act: 9-dec-2021
Emitent: Curtea Constitutionala
Valer Dorneanu | - preşedinte |
Cristian Deliorga | - judecător |
Marian Enache | - judecător |
Daniel Marius Morar | - judecător |
Mona-Maria Pivniceru | - judecător |
Gheorghe Stan | - judecător |
Livia Doina Stanciu | - judecător |
Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
Varga Attila | - judecător |
Fabian Niculae | - magistrat-asistent |
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 204 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Szekely Agneta în Dosarul nr. 441/309/2017 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei - Secţia mixtă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 16D/2019.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că există jurisprudenţă relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 558 din 18 septembrie 2018.
4. Prin Încheierea din 16 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 441/309/2017, Judecătoria Şimleu Silvaniei - Secţia mixtă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Szekely Agneta într-un dosar având ca obiect stabilirea masei succesorale, partajul judiciar şi intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit judecătorului un drept de apreciere asupra necesităţii acordului tuturor părţilor privind modificarea cererii de chemare în judecată chiar dacă modificarea acestei cereri se datorează unor scopuri neimputabile reclamantului, cum ar fi obţinerea unor acte de stare civilă de la anumite autorităţi administrative.
6. Legiuitorul nu a păstrat un echilibru suficient între dreptul de acces la justiţie şi dreptul de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil prin reglementarea necesităţii acordului expres al tuturor părţilor în toate cazurile în care modificarea cererii de chemare în judecată este formulată ulterior primului termen de judecată, inclusiv în situaţia în care depăşirea primului termen de judecată nu este imputabilă reclamantului, deoarece în aceste condiţii dreptul de acces liber la justiţie nu este efectiv.
7. Judecătoria Şimleu Silvaniei - Secţia mixtă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 204 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "(3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor."
12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie. Se mai menţionează nerespectarea dreptului la un proces echitabil astfel cum este prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra acestora, constatând că sunt constituţionale, prin raportare la critici similare.
14. Astfel, prin Decizia nr. 558 din 18 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2019, Curtea a reţinut că principiul disponibilităţii prevăzut de art. 9 din Codul de procedură civilă trebuie coroborat şi cu principiul legalităţii, părţile având, potrivit art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă, obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. Ca atare, în ceea ce priveşte instituirea anumitor termene pentru exercitarea unui drept, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Aşa fiind, Curtea a constatat că, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anumit drept având drept consecinţă fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ţinut să le acorde ocrotire, în egală măsură. Totodată, Curtea a reţinut că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), astfel că, pentru situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiţie să nu fie afectat.
15. Curtea a mai reţinut că soluţia legislativă adoptată reprezintă opţiunea legiuitorului, care a dorit disciplinarea părţilor, precum şi asigurarea celerităţii procesului, permiţând astfel o bună desfăşurare a judecăţii, într-un termen optim şi previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Curtea a mai reţinut că respectiva soluţie legislativă este pe deplin justificată, în condiţiile în care în Codul de procedură civilă este reglementată expres procedura prealabilă a verificării şi regularizării cererii de chemare în judecată. Aşa fiind, întrucât drepturile procesuale recunoscute de lege părţilor au caracter legitim numai în măsura în care sunt exercitate cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, stabilirea de către legiuitor a unor limite prin intermediul textelor de lege criticate nu aduce nicio îngrădire drepturilor în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării lor în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Szekely Agneta în Dosarul nr. 441/309/2017 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei - Secţia mixtă şi constată că dispoziţiile art. 204 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »