§ 14. - Decizia 830/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 42 şi 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, precum şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

M.Of. 545

În vigoare

Versiune de la: 3 Iunie 2022

10. Autorul excepţiei a mai arătat că în construcţia bugetului de stat şi a celui de asigurări sociale pentru anul 2017 angajaţii contribuie cu aproximativ 29,1% din totalul resurselor necesare pentru sistemul de securitate socială, angajatorii asigură 49,96%, iar diferenţa este asigurată din alte surse sau din subvenţii acordate de bugetul de stat. Angajatul şi angajatorul asigură 79,1% din totalul resurselor necesare sistemului de asigurări sociale. Se arată că măsurile dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 discriminează salariaţii, întrucât cea mai mare pondere a Contribuţiilor de Asigurări Sociale şi Contribuţiilor de Asigurări Sociale de Sănătate a fost stabilită în sarcina acestora, ceea ce încalcă principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale. În condiţiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea-cadru nr. 153/2017 creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice, condiţiile de acordare şi cuantumul acestor creşteri salariale, Guvernul, prin intervenţia sa ulterioară, adoptând cele două ordonanţe de urgenţă, intră în conflict cu prevederile art. 1 alin. (4) şi ale art. 61 alin. (1) din Constituţie. Prin emiterea celor două ordonanţe de urgenţă, Guvernul se situează pe o poziţie opusă şi conflictuală cu Parlamentul care, în cadrul celor trei puteri, are o poziţie primordială, îndeplinind funcţia legislativă şi gestionând procesul decizional.