§ 10. - Decizia 829/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 478-488 din Codul de procedură penală
M.Of. 347
În vigoare Versiune de la: 29 Aprilie 2020
6. Referitor la instituţia acordului de recunoaştere a vinovăţiei, în ansamblul său, se susţine că aceasta încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, prin faptul că elementele de justiţie negociată nu sunt compatibile cu principiul legalităţii şi cu cel al aflării adevărului, care implică obligativitatea procurorului de a pune în mişcare şi de a exercita acţiunea penală, din oficiu, ceea ce imprimă un caracter de indisponibilitate acţiunii penale. Se susţine că acelaşi caracter de indisponibilitate a acţiunii penale este determinat de sistemul de acuzare publică, adoptat pe baze constituţionale şi care caracterizează întreaga procedură penală. Se susţine că sistemul dreptului penal românesc este unul ştiinţific, bazat pe aflarea adevărului judiciar, care este de dorit să coincidă cu cel obiectiv, iar descoperirea acestuia prin intermediul mijloacelor oferite de ştiinţă reprezintă o caracteristică fundamentală a sistemului de probaţiune, care, pentru aceste motive, este incompatibil cu sistemul de probaţiune sentimental, ce rezultă din acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Se afirmă, de asemenea, că acordul de recunoaştere a vinovăţiei contravine prezumţiei de nevinovăţie, astfel cum aceasta este reglementată în Constituţie şi cum este interpretată potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât, ca urmare a încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, vinovăţia inculpatului nu este stabilită în mod legal, prin epuizarea întregului probatoriu. Se susţine că, pentru motivele anterior invocate, dispoziţiile art. 478-488 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 6 din Convenţie, ale art. 7 şi 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi, în consecinţă, dispoziţiile constituţionale ale art. 20.