§ 52. - Decizia 825/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (8) lit. b) şi alin. (9), precum şi ale art. 162 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

M.Of. 403

În vigoare

Versiune de la: 16 Aprilie 2021

36. Prin urmare, având în vedere caracterul adecvat al garanţiilor prevăzute de art. 162 din Codul de procedură fiscală, Curtea, prin jurisprudenţa precitată, a apreciat că intensitatea ingerinţei nu este excesivă. Această concluzie este determinată şi de împrejurarea că ingerinţa vizează obligaţiile fiscale restante ale acestora, şi nu obligaţiile fiscale neajunse la scadenţă. Mai mult decât atât, contribuabilul este pe deplin conştient de rangul constituţional al îndatoririi de a contribui la cheltuielile publice şi că orice obligaţie se naşte în vederea executării ei, întocmai şi la timp, astfel încât cu greu se poate admite că folosirea, de către titularul dreptului şi obligaţiei de a colecta taxele şi impozitele, a unui instrument precum măsura criticată este de natură să îi ia prin surprindere pe contribuabili. Curtea a mai reţinut că, în contextul analizei, o anumită relevanţă prezintă şi faptul că, în sistemul structurii constituţionale actuale, obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice reprezintă una dintre îndatoririle fundamentale consacrate de capitolul III - Îndatoririle fundamentale din titlul II al Constituţiei. Rezultă deci că acestei îndatoriri trebuie să îi fie recunoscut un rol aparte, în orice caz suficient de important încât să legitimizeze statul, ca titular al dreptului de a încasa obligaţiile şi taxele menţionate în dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Constituţie, să adopte o măsură precum cea prevăzută de art. 162 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.