§ 32. - Decizia 825/2018 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului
M.Of. 201
În vigoare Versiune de la: 13 Martie 2019
27. Din examinarea art. 39 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 rezultă că sunt lăsate la latitudinea ministrului de interne stabilirea programului de lucru, a formelor de organizare a acestuia, precum şi acordarea repausului săptămânal, aspecte care fac obiectul Ordinului ministrului internelor şi reformei administrative nr. 577/2008. Or, toate aceste elemente sunt esenţiale pentru executarea raportului de serviciu al poliţistului. Astfel, dispoziţiile legale criticate nu numai că nu reglementează elemente esenţiale care conturează executarea raportului de serviciu, dar le lasă la latitudinea ministrului de resort. Deşi stabilirea cadrului legal al funcţionarilor publici, inclusiv al poliţiştilor, intră în competenţa exclusivă a majorităţii parlamentare absolute, aceasta este delegată unui membru al Guvernului, iar aspecte ce trebuie stabilite, conform imperativelor constituţionale, prin lege organică dobândesc în fapt caracter infralegal, administrativ, eludând regimul juridic stabilit la nivel constituţional pentru domeniul în cauză, încălcând art. 41 alin. (2) şi art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) din Constituţie. Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă". Astfel, actele normative infralegale trebuie să corespundă atât cerinţelor de competenţă şi procedură, cât şi celor legate de concordanţa conţinutului cu cel al actului normativ având forţa juridică superioară. Or, în cazul de faţă, legea organică reglementând statutul poliţistului nu cuprinde niciun fel de dispoziţii referitoare la programul de lucru şi de odihnă al poliţistului, astfel încât norma administrativă să poată fi emisă în limitele şi potrivit normei principale a cărei executare o asigură. În speţe similare, prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014 şi Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, Curtea Constituţională a reţinut că textul criticat reprezintă o "normă în alb", prin care competenţa constituţională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domeniul statutului funcţionarilor publici este transmisă unei autorităţi unipersonale din puterea executivă, şi anume ministrului administraţiei şi internelor. Pe cale de consecinţă, Avocatul Poporului consideră că se încalcă art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.