§ 30. - Decizia 825/2018 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului
M.Of. 201
În vigoare Versiune de la: 13 Martie 2019
25. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că aspectele legate de modalitatea în care se organizează efectiv programul de lucru al poliţiştilor şi se acordă repausul săptămânal nu sunt aspecte esenţiale care ţin de statutul special al acestei categorii de funcţionari publici şi că dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei nu impun ca absolut toate aspectele referitoare la desfăşurarea activităţii poliţiştilor să fie reglementate prin lege. Într-adevăr, prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, precum şi în Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, instanţa de control constituţional a statuat în sensul că anumite dispoziţii din Legea nr. 360/2002, care fac trimitere la acte de nivel inferior pentru reglementarea anumitor aspecte, sunt neconstituţionale, însă în speţele respective era vorba despre reglementări privind condiţiile pentru ocuparea posturilor de conducere, respectiv răspunderea disciplinară a poliţiştilor; or, într-adevăr, acestea sunt strict legate de cariera profesională, de statutul special al acestei categorii. Prin urmare, consideră că nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate prin raportare la art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, reţine că previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea aspectelor în funcţie de care este obligat să îşi modeleze conduita. Or, o persoană care ocupă funcţia de poliţist cunoaşte încă de la momentul intrării în acest corp profesional că, potrivit Legii nr. 360/2002, "Serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu", ceea ce poate presupune un program de lucru diferit de ce al altor categorii profesionale şi situaţii diverse în care ar putea fi nevoit să nu beneficieze de timp liber potrivit dreptului comun. Prin urmare, nici critica privind neclaritatea şi imprevizibilitatea normei nu poate fi primită. Faţă de susţinerea încălcării art. 21 alin. (3) din Constituţie precizează că instanţa de control constituţional nu se poate substitui părţii în motivarea criticii, de vreme ce autorii excepţiei nu prezintă argumente de ordin neconstituţional în susţinerea acestei critici.