§ 10. - Decizia 802/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi (2) şi ale anexei nr. 1 lit. D din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, ale art. 42 alin. (1), ale art. 43 şi ale anexei nr. 1 lit. D din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. II alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, ale art. 48 alin. (1) pct. 8, 9 şi 26 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 5 şi ale art. 6 din secţiunea a 2-a a capitolului II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 10 alin. (1), (3) şi (4) din aceeaşi lege, ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 4 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, şi ale art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare

M.Of. 229

În vigoare
Versiune de la: 8 Martie 2022
6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Reţine că reclamantul-autor al excepţiei a făcut trimitere la o serie de drepturi garantate de Constituţie care sunt asigurate prin nivelul de salarizare existent în plată. Totodată, potrivit art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege". Pe de o parte, noţiunea de instituţie sau autoritate publică, din subordinea aceluiaşi ordonator de credite, se referă la subordonarea administrativă şi financiară, neavând relevanţă subordonarea funcţională faţă de autoritatea centrală (paragraful 126 din Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), iar, pe de altă parte, specificul activităţii, al competenţelor şi al atribuţiilor fiecărei autorităţi din cadrul familiei ocupaţionale ordine publică, apărare şi justiţie implică existenţa diferenţelor între nivelurile de salarizare în cadrul instituţiilor. În ceea ce priveşte situaţia magistraţilor, aceasta este diferită de cea a reclamantului, din moment ce pentru familia ocupaţională din care fac parte aceştia au fost recunoscute prin sentinţe ale instanţelor majorările salariale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2008 privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008, la acestea raportându-se instanţele când au recunoscut dreptul la salarizare la nivel maxim, respectiv majorarea valorii de referinţă sectorială. Este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 707 din 29 noiembrie 2016.