§ 25. - Decizia 796/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 879 alin. (3) din Codul civil
M.Of. 169
În vigoare Versiune de la: 2 Martie 2020
19. Astfel, Curtea reţine că, raportat la critica de neconstituţionalitate, condiţionarea modificării unui imobil înscris în cartea funciară de obţinerea acordului titularilor de sarcini reale asupra acestuia reprezintă o limitare a atributelor dreptului de proprietate privată asupra imobilului în cauză, respectiv a atributului folosinţei, dat fiind faptul că operaţiunile de alipire/dezlipire ale unor fonduri alăturate sunt acte de administrare, iar nu de dispoziţie, care nu presupun o schimbare a titularului dreptului de proprietate. O atare intervenţie legislativă trebuie să fie justificată şi să se întemeieze pe o dispoziţie expres stabilită în Constituţie. Or, potrivit art. 44 din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, atât în ceea ce priveşte obiectul dreptului de proprietate, cât şi atributele acestuia, limitări ce pot fi instituite în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, şi Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, precitată). Aşadar, prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie cuprind expres o dispoziţie în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate, în speţă a folosinţei.