§ 28. - Decizia 792/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), ale art. 2 lit. n) şi ale art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi
M.Of. 241
În vigoare Versiune de la: 11 Martie 2022
18. Din perspectiva criticilor formulate în cauză, Curtea Constituţională observă că prin Decizia nr. 13 din 6 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 7 iunie 2017, această instanţă a reţinut că "art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 reglementează modalitatea de valorificare a rapoartelor de audit în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat producerea unor prejudicii. O atare situaţie de fapt se comunică entităţii publice auditate, concluzie care se desprinde din conţinutul art. 33 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 94/1992. Textul art. 33 alin. (3) teza finală din Legea nr. 94/1992 instituie în sarcina entităţii auditate obligaţia de a stabili întinderea prejudiciului şi de a dispune luarea de măsuri pentru recuperarea acestuia. Analiza conţinutului art. 33 alin. (3) teza finală nu oferă niciun indiciu cu privire la calea de urmat, lăsând în sarcina entităţii auditate alegerea celor mai eficiente şi mai adecvate căi pentru recuperarea prejudiciului. Explicaţia rezidă în faptul că entităţile auditate [care, potrivit art. 2 lit. j) din Legea nr. 94/1992, pot fi autorităţi publice, companii/societăţi naţionale, regii autonome, societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine, singur sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social] s-ar putea afla într-o multitudine de raporturi juridice, astfel că, dată fiind natura diversă a acestora, art. 33 alin. (3) teza finală nu prevede nici măcar cu titlu exemplificativ natura căii procesuale sau administrative de urmat pentru recuperarea prejudiciilor constatate". Instanţa supremă a învederat că "instituţiile publice pot fi implicate în diverse raporturi juridice, cum ar fi, de exemplu, raporturi de muncă, administrative, contractuale, derivând din achiziţii publice etc. În funcţie de natura raportului juridic în care este implicată instituţia publică şi în raport cu specificul situaţiei în care s-a produs prejudiciul sau s-a efectuat plata nelegală din bugetul instituţiei publice, recuperarea prejudiciului poate fi diferită, iar alegerea modalităţii pentru recuperarea prejudiciului aparţine conducerii entităţii auditate." Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că "textele din Legea nr. 94/1992, prin modul de redactare, prevăd expres că entităţile publice auditate au obligaţia de a stabili întinderea prejudiciului şi de a dispune măsuri pentru recuperarea acestuia. Există şi dispoziţii în legi speciale, în care este stabilită procedura de urmat pentru recuperarea acestor prejudicii, iar pentru situaţiile în care nu există reglementare specială se recurge la normele dreptului comun, aşa cum s-a procedat în litigiul principal."