§ 9. - Decizia 788/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 252^1 alin. (1), art. 252^3 şi ale art. 253 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală
M.Of. 346
În vigoare
Versiune de la: 29 Aprilie 2020
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 2521 alin. (1), art. 2523 şi ale art. 253 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală permit instanţei de judecată să dispună, la cererea sau cu acordul proprietarului, valorificarea doar a bunurilor mobile sechestrate, nu şi a celor imobile. Or, este cunoscut faptul că, în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală, organele judiciare instituie sechestrul asigurător atât asupra bunurilor mobile, cât şi asupra bunurilor imobile ale inculpatului sau ale persoanei responsabile civilmente. Se susţine că, în astfel de cauze, inculpatul este direct interesat de recuperarea prejudiciului, până la primul termen de judecată, pentru a putea beneficia de cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută la art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (sau de cauzele de nepedepsire sau de reducere a pedepsei prevăzute la art. 10 din Legea nr. 241/2005, în forma lui în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014). Însă, în condiţiile în care textele criticate permit doar inculpaţilor cărora le-au fost sechestrate bunuri mobile să poată recupera prejudiciul provocat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi, implicit, să beneficieze de cauza de reducere a pedepsei, acestea contravin prevederilor constituţionale invocate.