§ 20. - Decizia 771/2021 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (1) şi (2) din Codul penal
M.Of. 244
În vigoare Versiune de la: 11 Martie 2022
13. În acest context, Curtea reţine că dispoziţiile art. 253 alin. (2) din Codul penal reglementează o variantă agravată a infracţiunii de distrugere, ce are un obiect material distinct de cel al variantei reglementate de dispoziţiile art. 253 alin. (1) din acelaşi act normativ. Aşa fiind, în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale, "legătura cu soluţionarea cauzei", în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie realmente utilă pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată. Practic, decizia Curţii Constituţionale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi. Or, în cauza pendinte urmărirea penală priveşte săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) din Codul penal. Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. 253 alin. (2) din Codul penal nu au legătură cu soluţionarea cauzei, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind inadmisibilă.