§ 79. - Decizia 766/2011 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
M.Of. 549
În vigoare Versiune de la: 3 August 2011
Argumentul reţinut de Curte, în jurisprudenţa sa, potrivit căruia aprecierea constituţionalităţii unor norme juridice care şi-au încetat existenţa ar fi contrară rolului şi funcţiilor sale stabilite prin Constituţie, precum şi principiului neretroactivităţii legii, se dovedeşte a nu avea suport în realitate. Prin aplicarea rigidă a condiţiei ca legea sau ordonanţa să fie "în vigoare" la data ridicării excepţiei, ca şi la data soluţionării acesteia de Curtea Constituţională, se înlătură de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale determinante în soluţionarea cauzei. Astfel, Curtea constată că sintagma "în vigoare" poate fi înţeleasă în sensul că instanţa de contencios constituţional este abilitată să garanteze supremaţia Constituţiei numai în raport cu legile şi ordonanţele în vigoare, iar nu şi în raport cu legile şi ordonanţele care nu mai sunt în vigoare, chiar dacă în temeiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte şi ulterior. În asemenea situaţii, instanţa judecătorească are două posibilităţi: aplică dispoziţiile legale respective, chiar dacă acestea contravin în mod flagrant prevederilor constituţionale, sau refuză aplicarea lor pe motiv că sunt neconstituţionale. În prima ipoteză, interpretând că dispoziţia legală criticată prin excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie în vigoare la data judecării excepţiei de către Curte, înseamnă să se admită că o parte într-un proces judiciar pendinte îşi poate întemeia pretenţiile pe o dispoziţie legală vădit contrară Constituţiei, întrucât constituţionalitatea acestei dispoziţii nu mai poate fi examinată, legea criticată fiind între timp abrogată sau, în cazul legilor cu caracter temporar, încetându-şi aplicarea. Aceeaşi interpretare implică admiterea situaţiei ca un justiţiabil să îşi vadă iremediabil încălcate drepturile sale, printr-o dispoziţie legală contrară Legii fundamentale, cu justificarea că dispoziţia neconstituţională a avut caracter temporar sau a fost abrogată între timp, eventual în cursul procesului ori chiar după sesizarea Curţii Constituţionale, dar înainte ca aceasta să judece excepţia de neconstituţionalitate. Or, într-o atare ipoteză, încălcarea Constituţiei apare cu evidenţă.