§ 67. - Decizia 749/2018 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185, art. 197, art. 200 alin. (3) şi (4) şi art. 715 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 33 şi art. 39 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
M.Of. 505
În vigoare Versiune de la: 21 Iunie 2019
44. În continuare, Curtea reţine că din coroborarea prevederilor art. 139 şi art. 56 din Constituţie rezultă că acestea instituie garanţia că obligaţia constituţională a cetăţenilor de a contribui prin impozite, taxe şi alte contribuţii la bugetul de stat se face în condiţiile legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 479 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 12 decembrie 2016, paragraful 20). Taxele judiciare de timbru nu se încasează de judecătorul cauzei, ci de stat prin entităţile sale, astfel cum rezultă din art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Judecătorul verifică achitarea taxelor judiciare de timbru, iar în situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, justiţiabilului i se comunică cuantumul acesteia stabilit în funcţie de obiectul cererii după reperele stabilite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, de către instanţa de judecată, în temeiul art. 31 alin. (1) din actul normativ. Prin urmare, instanţa nu dobândeşte calitatea de justiţiabil şi nici de judecător în propria cauză, ci urmăreşte îndeplinirea unei condiţii prealabile impuse de lege pentru demararea unui litigiu/soluţionarea unei cereri. Astfel, atunci când timbrarea acţiunii este o cerinţă imperativă a legii, judecătorul nu poate soluţiona o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plăţii taxei judiciare de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată (a se vedea în acest sens Decizia nr. 144 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013). De altfel, cuantumul şi modul de stabilire a taxei judiciare de timbru poate fi contestat de justiţiabil pe calea cererii de reexaminare prevăzute de art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, astfel încât nu se poate susţine lipsa unei căi de atac. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că procedura reexaminării modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru este o procedură incidentă în desfăşurarea unui proces, care, în principiu, se realizează cu respectarea condiţiei publicităţii impuse de art. 127 din Constituţie, condiţie ce nu are însă un caracter absolut, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la aceasta (a se vedea spre exemplu Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014). Astfel, raţiuni ce ţin de necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti justifică în mod obiectiv soluţia legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - şi mijloacele procedurale utilizate.