§ 65. - Decizia 749/2018 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185, art. 197, art. 200 alin. (3) şi (4) şi art. 715 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 33 şi art. 39 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
M.Of. 505
În vigoare Versiune de la: 21 Iunie 2019
42. În privinţa cuantumului acestora, Curtea reţine că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Stabilirea modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, precum şi a cuantumului lor reprezintă însă o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală (Decizia nr. 109 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014). S-a mai reţinut, de asemenea, în jurisprudenţa Curţii, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii (Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 14 aprilie 2005). Curtea a subliniat, în acelaşi timp, că prin art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, pentru situaţia în care justiţiabilul nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, legiuitorul a instituit, ca o garanţie a accesului liber la justiţie, posibilitatea ca persoanele fizice să beneficieze de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Mai mult, art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 prevede că ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România. Or, aceste dispoziţii permit instanţei de judecată să individualizeze acordarea acestui ajutor în funcţie de nevoile reale ale solicitantului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 79 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 8 mai 2017, paragraful 19), astfel încât nu poate fi reţinută nici critica referitoare la discriminarea între diverse categorii de justiţiabili. Totodată, Curtea reţine că în situaţia în care justiţiabilul a plătit mai mult decât cuantumul legal, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea acestuia, în condiţiile art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.