§ 62. - Decizia 748/2015 [A/R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum şi ale art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 24 alin. (1), (1^2) şi (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997

M.Of. 71

În vigoare

Versiune de la: 1 Februarie 2016

Aşadar, Legea din 1921 nu avea cum să prevadă obligaţia înscrierii acestui mod de dobândire a proprietăţii doar pentru motive de opozabilitate, întrucât ea a fost edictată în cadrul normativ [Ordonanţele din 1 martie 1850, 18 aprilie 1853, 26 iunie 1855, 15 decembrie 1855 şi 5 februarie 1870, în vigoare până la 1943 pentru Ardealul de Sud şi 1945 pentru Ardealul de Nord, acesta din urmă fiind parte a Ungariei până în anul 1945, în urma Tratatului de la Viena din 30 august 1940] şi jurisprudenţial existent la acea vreme. În regimul de carte funciară era bine ştiut faptul că dobândirea dreptului de proprietate se făcea prin înscrierea în cartea funciară; în cazul neînscrierii în cartea funciară, dobânditorul nu justifica decât un eventual drept de creanţă. Este exclus ca legiuitorul român de la 1921 să fi gândit în termeni de opozabilitate în condiţiile în care acest efect al înscrierii în cartea funciară era inexistent la acea vreme.