§ 10. - Decizia 748/2015 [A/R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum şi ale art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 24 alin. (1), (1^2) şi (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997

M.Of. 71

În vigoare
Versiune de la: 1 Februarie 2016
6. Dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 prevăd, de asemenea, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere pe vechile amplasamente, ignorând art. 136 alin. (3) din Legea fundamentală, în virtutea cărora bunurile stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. În acest sens, autoarea excepţiei menţionează pct. I. 5, 6 şi 7 din anexa la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, art. 4 şi pct. I.1. poziţia C din anexa I la Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - secţiunea a III-a - zone protejate, unde sunt enumerate cu titlu de bunuri aparţinând domeniului public, terenurile care au aparţinut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945, parcurile naţionale, rezervaţiile naturale şi monumentele naturii, respectiv zona Retezat. Aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, astfel că nu pot constitui obiect al reconstituirii dreptului de proprietate privată pe vechile amplasamente. Dispoziţiile de lege criticate permit, însă, posibilitatea ieşirii acestora din domeniul public, "fără să existe, în prealabil, o introducere a lor în circuitul civil, potrivit legii, după o prealabilă şi legală dezafectare din domeniul public". Având în vedere şi dispoziţiile art. 887 alin. (1) din Codul civil, potrivit cărora "Drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin din moştenire, accesiune naturală, vânzare silită, expropriere pentru cauza de utilitate publică, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege", rezultă, în opinia autoarei excepţiei, că singura modalitate pentru protejarea eficientă a terenurilor cu vegetaţie forestieră intrate în domeniul public al statului român este excluderea lor de la reconstituirea dreptului de proprietate a persoanelor fizice şi juridice pe vechile amplasamente asupra cărora statul român a dobândit, în modurile prevăzute de lege, dreptul de proprietate publică, terenuri situate în rezervaţiile naturale şi parcuri naţionale, respectiv în "Zone protejate de interes naţional şi monumentele naturii"