§ 15. - Decizia 742/2012 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 182 lit. a) din titlul VII intitulat ''Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv'' ai Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi a celor ale art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

M.Of. 805

În vigoare
Versiune de la: 29 Noiembrie 2012
Susţine că art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 contravine şi art. 16, art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 53 din Constituţie, întrucât prin modificarea unilaterală a termenului de plată de către statul debitor şi instituirea unui termen de suspendare a plăţilor pentru o perioadă de 2 ani se restrânge în mod evident exerciţiul dreptului de a cere plata creanţei şi exerciţiul dreptului de proprietate asupra bunului pe care această creanţă îl constituie, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Totodată, prin împărţirea beneficiarilor care au optat pentru despăgubiri în numerar în două categorii - cei cu titluri de plată şi cei fără titluri, textul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii instituit de art. 16 din Constituţie şi principiului garantării şi ocrotirii proprietăţii private de către lege, în mod egal, indiferent de titular. În fine, invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Cauza Faimblat contra României, 2009, şi Cauza Maria Atanasiu şi alţii contra României, 2010, autorul excepţiei apreciază că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie.