§ 51. - Decizia 735/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (11) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi cu cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere

M.Of. 545

În vigoare
Versiune de la: 26 Mai 2021
41. În ceea ce priveşte încălcarea prezumţiei de nevinovăţie a contravenientului, prezumţie ce trebuie respectată şi în materie contravenţională reprezentând una dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, receptată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003), Curtea reţine că răspunderea instituită prin prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 este un tip de răspundere ce nu corespunde în totalitate răspunderii contravenţionale reglementate, de principiu, prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001. Nu este singurul caz în care persoana sancţionată contravenţional poate să difere faţă de persoana care săvârşeşte efectiv contravenţia. Spre exemplu, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, pentru contravenţiile reglementate de aceasta sunt sancţionaţi contravenţional operatorii economici, iar nu angajaţii care săvârşesc contravenţiile.