§ 23. - Decizia 735/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (11) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi cu cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere

M.Of. 545

În vigoare
Versiune de la: 26 Mai 2021
19. Se arată că o altă componentă a dreptului la un proces echitabil în materie contravenţională este respectarea prezumţiei de nevinovăţie a contravenientului. Având în vedere definiţia dată de legiuitor noţiunii de "utilizator" în art. 1 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 şi modalitatea în care este stabilită responsabilitatea achitării tarifului de trecere prin art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ, este evident că legea a instituit o răspundere contravenţională care nu ţine cont - în situaţia utilizatorilor care au ca obiect de activitate închirierea de autovehicule - de existenţa efectivă a vinovăţiei persoanei sancţionate, ceea ce nesocoteşte principiul răspunderii personale a contravenienţilor şi, implicit, dreptul la un proces echitabil recunoscut prin Constituţie. Constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar procesul-verbal de constatare a contravenţiei se încheie doar în baza datelor privind utilizatorul autoturismului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, fără a se verifica utilizatorul "în fapt" al autoturismului pentru care nu s-a achitat tariful de trecere. Este excesiv ca societăţii sancţionate să nu i se ofere posibilitatea de a achita acest peaj, spre exemplu, printr-o notificare premergătoare referitoare la utilizarea podurilor peste Dunăre de către clienţii care conduc autoturismele închiriate de la societate. Numai în situaţia în care societatea nu s-ar conforma acestei obligaţii s-ar putea reţine în sarcina sa o vinovăţie de natură să justifice răspunderea sa contravenţională. Aceasta deoarece este imposibil ca societatea să cunoască dinainte traseul pe care îl va urma clientul pentru a achita în prealabil peajul. De asemenea, se apreciază că ar fi excesiv nu numai pentru societăţile de închiriere autoturisme, dar şi pentru instituţiile publice competente să procedeze la înscrierea în certificatul de înmatriculare a tuturor clienţilor şi a perioadei pentru care are loc închirierea autoturismului, având în vedere că aceste perioade pot fi şi sunt, în practică, destul de mici, chiar şi de o zi. În situaţii similare, legiuitorul a adoptat texte de lege care permit însă identificarea în concret a persoanelor responsabile de săvârşirea contravenţiei, cum ar fi, spre exemplu, art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006.