§ 9. - Decizia 731/2023 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112 şi art. 120 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 35 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

M.Of. 482

În vigoare
Versiune de la: 24 Mai 2024
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată, în esenţă, că sunt judecători de drepturi şi libertăţi, în această calitate fiind solicitaţi la anumite intervale de timp în cadrul serviciului de permanenţă, şi s-au adresat justiţiei, solicitând să se constate că perioada serviciului de permanenţă constituie timp de lucru şi plata drepturilor aferente orelor suplimentare efectuate. Prima instanţă, invocând dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1.375/2015 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, a respins cererea, reţinând că activităţile desfăşurate de judecători peste programul de muncă de 8 ore nu pot fi calificate ca fiind muncă suplimentară, întrucât au un program de lucru flexibil. Autorii excepţiei arată că judecătorii de drepturi şi libertăţi sunt planificaţi în serviciul de permanenţă (stabilit pe zile, deci pe 24 de ore) chiar şi în mod succesiv mai multe zile la rând (de regulă 7 zile), iar, pe de altă parte, nu se asigură respectarea timpului de lucru maxim săptămânal pe care art. 6 din Directiva 2003/88/CE îl impune.