§ 10. - Decizia 731/2023 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112 şi art. 120 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 35 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

M.Of. 482

În vigoare

Versiune de la: 24 Mai 2024

6. Singurul act normativ care defineşte timpul de lucru şi de repaus, precum şi munca suplimentară este Codul muncii, care transpune prevederile Directivei 2003/88/CE, iar, potrivit art. 1 alin. (2) din Codul muncii, acest cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii. Având în vedere că prin legi speciale nu s-au stabilit derogări de la dispoziţiile Codului muncii referitoare la timpul de lucru şi de repaus, precum şi munca suplimentară a judecătorului de drepturi şi libertăţi, autorii excepţiei solicită Curţii Constituţionale să constate că art. 112 din Codul muncii şi art. 120 alin. (2) din Codul muncii se aplică şi magistratului - judecător de drepturi şi libertăţi şi că o interpretare care să îl excludă pe acesta de la aplicarea acestor dispoziţii, aşa cum a statuat prima instanţă - Tribunalul Mureş, este neconstituţională.