§ 63. - Decizia 730/2021 [R/A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111, ale art. 120, ale art. 121, ale art. 122 alin. (1), ale art. 123 şi ale art. 229 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi ale art. 142 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011, în interpretarea dată prin Decizia nr. 17 din 13 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

M.Of. 1153

În vigoare

Versiune de la: 3 Decembrie 2021

48. Mai mult, Curtea Constituţională apreciază că, din maniera în care legiuitorul a înţeles să reglementeze dispoziţiile art. 142 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 reiese, în mod evident, că acesta nu a urmărit instituirea unui tratament juridic diferit în ceea ce priveşte regimul nulităţii între ipotezele reglementate de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 62/2011 în raport cu cele prevăzute la art. 138 din aceeaşi lege. Astfel, întrucât aşa cum, în mod corect, a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 17 din 13 iunie 2016, încălcarea dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 62/2011 atrage nulitatea absolută a clauzelor contractelor colective de muncă, aceeaşi concluzie se impune a fi reţinută şi în ceea ce priveşte ipoteza încălcării prevederilor art. 132 din aceeaşi lege. Faptul că dispoziţiile art. 138 alin. (4) din Legea nr. 62/2011 prevăd, în mod expres, că "sunt lovite de nulitate" clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1)-(3) din acelaşi articol nu constituie un argument suficient pentru a considera că încălcarea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 62/2011 este sancţionată cu nulitatea relativă, în condiţiile în care art. 142 alin. (1) din aceeaşi lege conţine o dispoziţie similară, potrivit căreia "Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate."