§ 62. - Decizia 730/2021 [R/A] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111, ale art. 120, ale art. 121, ale art. 122 alin. (1), ale art. 123 şi ale art. 229 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi ale art. 142 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011, în interpretarea dată prin Decizia nr. 17 din 13 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

M.Of. 1153

În vigoare

Versiune de la: 3 Decembrie 2021

47. Cu toate acestea, Curtea Constituţională aminteşte că dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 62/2011 relevă nivelul minim de protecţie de care salariaţii trebuie să se bucure în desfăşurarea raporturilor de muncă considerat a întruni exigenţele constituţionale referitoare la dreptul la muncă şi protecţia socială a salariaţilor. Acestea reprezintă o veritabilă expresie a prevederilor constituţionale ale art. 41 referitoare la dreptul la muncă şi protecţia socială a salariaţilor. Prin urmare, a aprecia că sancţiunea care loveşte clauzele unui contract colectiv de muncă încheiat cu încălcarea art. 132 din Legea nr. 62/2011 este nulitatea relativă, plecând de la simpla diferenţă dintre salariaţii din sectorul privat faţă de cei din sectorul bugetar prin prisma surselor de finanţare a veniturilor ce li se acordă, echivalează cu o negare a semnificaţiei deosebite pe care această normă o are prin prisma prevederilor Legii fundamentale şi, în consecinţă, cu o încălcare a prevederilor art. 41 din Constituţie. O astfel de interpretare, prin calificarea drept nulitate relativă a sancţiunii clauzelor contractului colectiv de muncă încheiate cu încălcarea art. 132 din Legea nr. 62/2011 şi prin aplicarea, în consecinţă, a unui tratament juridic diferit faţă de cel stabilit în cazul nulităţii prevăzute de art. 138 alin. (4) din aceeaşi lege este, prin urmare, neconstituţională.