§ 15. - Decizia 724/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 381 alin. (7) şi ale art. 383 alin. (4) din Codul de procedură penală
M.Of. 266
În vigoare Versiune de la: 31 Martie 2020
11. Avocatul Poporului arată că din examinarea dispoziţiilor art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală rezultă că acestea reglementează ipoteza în care o probă administrată în faza de urmărire penală şi încuviinţată de instanţă se află în imposibilitate de administrare, caz în care aceasta este pusă în discuţia părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului şi se ţine seama de ea la judecarea cauzei. Apreciază că dreptul la apărare se referă la totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale ce permit părţilor implicate în procese să se apere împotriva acuzaţiilor ce li se aduc, dovedind lipsa vinovăţiei lor şi justeţea propriilor afirmaţii, precum şi contestând învinuirile ce li se aduc. Astfel, acest drept conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege prin care pot fi invocate situaţii sau împrejurări ce susţin şi probează apărarea. Aceasta include participarea la şedinţele de judecată, posibilitatea de a folosi orice mijloc de probă, solicitări cu privire la administrarea probelor, invocarea de excepţii procedurale, precum şi exercitarea unor drepturi procesuale ce pot sprijini partea aflată în apărare, inclusiv folosirea unui apărător calificat. Orice parte aflată în proces are dreptul de a exercita căile de atac cu privire la soluţia dată de instanţă, în condiţiile legii. Or, din analiza normei legale criticate rezultă că proba aflată în imposibilitate de a fi administrată este pusă în discuţia părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului, prin urmare dreptul de apărare poate fi exercitat de către acuzat.